Un test de minimă moralitate politică pentru PSD

Social-democraţii au fost scoşi de la guvernare, în circumstanţele cunoscute: printr-o moţiune de cenzură a opoziţiei –căreia i s-a alăturat ALDE, fost partener de guvernare până de dată recentă- votată implicit de câţiva frondişti, care au votat ostentativ, la vedere, contra partidului pe ale cărui liste intraseră în Parlament. Nişte oameni de factură îndoielnică, şi printre ei unul din părţile locului, deputatul Florinel Stancu, trecut în vară la Pro România, care n-avea ce căuta în PSD Dolj, nu pe lista de parlamentari. Dar asta e o altă discuţie. Cum în sondajele de opinie, de dată recentă, PSD a mai săltat câteva procente şi inclusiv candidata partidului, Viorica Dăncilă, la alegerile prezidenţiale, pare să-şi consolodeze şansele de accedere în turul doi, testul de seriozitate, pe care trebuie să-l treacă acum social-democraţii, în plină campanie electorală, ţine de comportarea lor la votul de investitură al guvernului Ludovic Orban. Preşedintele Klaus Iohannis, în platforma sa electorală „Împreună pentru o Românie normală” menţionează drept principala sa realizare, cardinală chiar, în cei cinci ani de mandat, lupta împotriva PSD. Trecerea moţiunii de cenzură apare astfel ca o măreaţă împlinire pe durata mandatului. Sună straniu, dar asta e realitatea. Klaus Iohannis va fi adversarul Vioricăi Dăncilă în turul doi al alegerilor prezidenţiale, după toate estimările, campania electorală dovedindu-se extrem de fadă, până în prezent, şi rămâne de văzut dacă va accepta o confruntare directă. Dacă guvernul Viorica Dăncilă a fost dărmat şi cu acordul unor cozi de topor din PSD, instalarea lui Ludovic Orban în parlament –irealizabilă fără Pro România şi PSD- nu poate fi făcută tot cu sprijinul unor patinatori politici social-democraţi. Fiindcă în asemenea circumstanţe, partidul însuşi nu-şi mai are rostul pe scena politică a ţării, întrucât compromisul ar friza ridicolul, neruşinarea în moravuri, în modul de a gândi, atingându-se şi iritante dimensiuni obscene. Parlamentarii care în campania electorală au avut ca principal adversar politic liberalii, aceştia făcând ulterior alături de USR şi PMP o opoziţie îndârjită, nu pot moralmente „întinde mâna” la votul de investitură, cum au făcut-o în 2015 la instalarea guvernului Cioloş. Admitem că viaţa politică are alte criterii şi altă logică decât viaţa comunitară obişnuită. Cu toate acestea e preferabil ca anumite raporturi, cum ar fi cel dintre pragmatism şi onorabilitate, să se păstreze între hotare convenabile, încât imaginea proprie să nu fie afectată ireversibil. O limită există în toate. Fiindcă mai devreme sau mai târziu electoratul sancţionează şi cinismul, şi lipsa de scrupule şi prostia. La noi rigorile de orice natură lipsesc. Moralitatea aproximativă, înregimentările arbitrare sau interesate îngăduie gesticulaţii politice în care totul este permis. Domnul Ludovic Orban, liderul PNL, desemnat a forma viitorul guvern, nu are atâta respect de sine încât să se simtă stânjenit de o alianţă politică bizară cu Călin Popescu Tăriceanu, după cele petrecute la penultima moţiune de cenzură din luna iunia a.c., când acesta din urmă a proferat irespirabile etichetări. Nu refuză nici supa reîncălzită cu Traian Băsescu, arătându-se deschis la un front comun, savurându-şi reciproc acelaşi limbaj, aceiaşi stilistică, şi aceiaşi adversitate faţă de social-democraţi. Spectacolul acestor triste concesii ar stârni aproape compasiune, dacă n-ar fi simptomul unor afinităţi de adâncime, mai tari decât orice calcul. Fireşte, noul guvern trebuie să se instaleze, prin aportul conjugat al celor care l-au dat jos pe precedentul. Social-democraţii daţi la o parte de la guvernare, după ce au făcut destule lucruri bune, asumându-şi şi greşelile, cunosc repertoriul lui Klaus Iohannis: guvernarea PSD a fost dezastroasă, coruptă, toxică pentru ţară. Or, a sprijini acum investirea guvernului „pe care şi l-a dorit”, monocolor, în desconsiderarea totală a votului popular de la alegerile din 2016, ar fi ceva menit să alimenteze greaţa de vot, şi nu altceva. Electoratul PSD îi este ostil lui Klaus Iohannis. A săvârşi, aşadar, în numele unor principii de carton, gesturi împotriva propriului electorat, aşa ceva nu s-a mai văzut. Testul pe care îl are de trecut PSD este unul de minimă moralitate politică.