Aleea Blanduziei e o arteră discretă a Craiovei, cu lume emancipată şi convieţuire tihnită, dintotdeauna. La una dintre casele mai arătoase, deşi toate etalează gust arhitectonic, locuieşte Sorin Cîrţu, antrenorul Craiovei, fostul ei mare jucător, un nume de referinţă, dacă vreţi, al urbei. Deunăzi şi-a găsit gardul inscripţionat cu mizerii de tot felul şi autoturismul stropit cu vopsea de o haită de troglodiţi, predispuşi la o gimnastică înjositoare. Fapta aceasta umorală s-a petrecut în Craiova, substituind la timp de noapte, probabil un scuipat între ochi pe timp de zi, de care nişte papagali modificaţi genetic nu s-au simţit capabili. Salutară a fost moderaţia „victimei”, testată de felul în care a primit „execuţia iresponsabilă”. Refuzând roba severă de avocat voluntar, realizăm cât este de ridicol aerul de pedagog, când nimeni nu are nevoie de lecţii, deşi mirosul de peşteră este insuportabil. Să lăsăm puţin fotbalul deoparte, fiindcă, dacă pretextul este binele fotbalului, substanţa gestului este agresivitatea patologică a unor denigratori scatologici. Municipiul Craiova nu este un sat fără câini. Dimpotrivă. Chiar rămânem interesaţi în identificarea făptuitorilor, existând deja o plângere la Secţia 4 de poliţie. De fapt, suntem în faţa unui exerciţiu moral, din motive care n-au nici o legătură, dar nici una, cu fotbalul. Şi iată de ce: la începutul anilor ’70, pe vremea când Sorin Cîrţu era doar o promisiune a fotbalului, evoluând la echipa de tineret, a devenit într-o zi eroul Craiovei, în versiunea Parchetului local de atunci. Un individ, ieşit nu de multă vreme din penitenciar, care îl înjunghiase ziua în amiaza mare pe altul şi o rupsese la fugă cu cuţitul în mână, a fost văzut şi apoi urmărit, dar şi imobilizat de… Sorin Cîrţu. Fapta lui de un curaj nebun, dacă mai are vreo relevanţă termenul, a uimit poliţiştii şi procurorii Parchetului local Craiova, care l-au cunoscut astfel înainte de a ajunge gloria urbei. Am amintit întâmplarea acoperită de uitare dintr-o obligaţie morală a unuia care a păstrat-o în cutia de rezonanţă a sufletului său. Ca antrenor de fotbal al Craiovei, fireşte, Sorin Cîrţu poate fi adulat sau fluierat, cum se întâmplă şi în alte locuri, din cauza patimilor şi uneori a resentimentelor. Dar ceea ce i s-a întâmplat unui locuitor al Craiovei, de-a dreptul onorabil, care a adus glorie urbei, şi ce glorie, este o ruşine dezgustătoare şi nici un om de bună credinţă nu poate accepta aşa ceva.
