Nu mai există nici un suspans, nici o rezervă, nici o ambiguitate: Victor Ponta a anunţat clar că va candida la alegerile prezidenţiale şi va solicita votul partidului în acest sens. Lansarea oficială a candidaturii va avea loc la Craiova, săptămâna viitoare, în cadrul unei mari reuniuni, cu peste 5.000 de militanţi şi simpatizanţi, prilejuită de Consiliul Naţional al PSD. Ceea ce a ţinut să adauge premierul Victor Ponta la anunţul făcut este că fostul său „aliat”, Crin Antonescu, s-ar fi dovedit cel mai incomod adversar. După toate aparenţele, dreapta unită PNL-PDL, sub numele de Alianţa Creştin Liberală, îl va avea drept candidat pe Klaus Iohannis, dar Cătălin Predoiu şi Mihai Răzvan Ungureanu încă nu s-au resemnat. Aşa încât, mari sau mici, surprize încă mai pot surveni. Cum suntem în ultima decadă a lunii iulie, doar luna august ne mai desparte de febra campaniei electorale autentice. Despre ultimul sondaj CURS, privind poziţionarea principalilor candidaţi, am relatat în numărul nostru de ieri. Urmează să vedem mesajele protagoniştilor, abordările lor programatice şi, bineînţeles, cum sunt percepuţi de alegători în măsurătorile sociologice. Cu un exerciţiu de premier de peste doi ani şi o consistentă experienţă politică, Victor Ponta, reprezentantul Alianţei PSD-UNPR-PC, se află, cum se spune, în stand-by. Are în spate puternice organizaţii de militanţi, deţine exerciţiul campaniei electorale din 2009 şi, peste toate, ştie că n-are voie să greşească. Îşi joacă destinul politic. La nivel de cunoaştere a ce trebuie să fie un preşedinte al ţării, stăpâneşte destule cutume, dar, cum este şi firesc, nu chiar întreaga fişă a postului. Contextul nu îi este ostil. Bine folosit, îl poate chiar ajuta. Victor Ponta se doreşte o investiţie de încredere a românilor şi cu siguranţă va vorbi despre un alt chip al puterii, despre o ţară în care calitatea oamenilor, respectul pentru valori, dar şi pentru justiţie, să fie deplin garantat. Toate acestea sunt supoziţii. Dacă are mulţi simpatizanţi, nu duce lipsă nici de detractori. Deloc îngustă este şi tabăra indecişilor. Are şi calităţi, dar şi vulnerabilităţi. Acceptând candidatura, după o lungă reflecţie, înseamnă că şi-a calculat bine toate şansele. Ca şef de promoţie al „generaţiei 40”, din tabăra social-democraţilor, poate fi încredinţat că, deşi „nu toţi sunt o apă şi-un pământ”, nici mare aglomeraţie de competenţe, de virtuoşi, de repere ale unui înalt profesionalism politic, nu se face resimţită. Unii n-au învăţat nimic din experienţa acumulată, alţii se rodează în rău. Nucleele de susţinători duri au avansat puţine figuri luminoase. Toate acestea sunt, fireşte, simple observaţii, premergătoare unei campanii electorale încrâncenate, în care, ce coincidenţă, Victor Ponta pleacă din bloc-start-ul, cu cota de 41-42%. O agoniseală din care nu trebuie pierdut nimic, conform unei judicioase foi de parcurs, şi căreia îi mai trebuie doar… zece procente. Pentru o mare victorie şi o deplină împlinire politică.
