În România, peste un milion de persoane sunt diagnosticate cu astm, potrivit Societăţii Române de Pneumologie (SRP), iar cele mai recente studii arată că în fiecare săptămână, unul din cinci pacienţi cu astm sever suferă o criză atât de gravă încât nu poate solicita ajutor.
Astmul este una din cele mai frecvente afecţiuni cronice. Mai mult de 300 milioane de persoane sunt diagnosticate cu astm bronşic. Doar în Europa, aproape 30 milioane de persoane suferă din cauza astmului. Prevalenţa este în continuă creştere, cu precădere în rândul populaţiei pediatrice. Astfel, într-o clasă cu 30 de copii, 2-3 dintre ei au astm, prevalenţa în rândul populaţiei este cuprinsă între 4-6%.
Mulţi oameni nu ştiu că suferă de astm, în special dacă simptomele lor nu sunt severe. Simptomele astmului sunt însă serioase şi pot fi fatale. Cele mai frecvente simptome astmatice sunt tusea, în special noaptea, la efort sau după un episod de râs intens, senzaţia de sufocare (dispnee), senzaţia de strângere a pieptului şi şuierat în plămâni. Se poate întâmpla ca tusea care nu mai trece să fie singurul simptom al astmului. Simptomele astmului apar cu precădere noaptea sau dimineaţa devreme, la trezire, dar pot apărea oricând. Ele se agravează atunci când bolnavul vine în contact cu un factor declanşator.
Unul din trei pacienţi astmatici, afectaţi pe plan profesional
Cele mai frecvente trei cuvinte folosite de pacienţi pentru a descrie criza astmatică sunt lipsa de aer, sufocarea şi frica. Unul din trei pacienţi astmatici consideră ca statusul lor social şi profesional se va deteriora dramatic în următorii 5 ani.
Cei mai frecvenţi alergeni sunt polenul anumitor plante (copaci, ierburi şi buruieni), părul de animale (câini, pisici şi altele), acarieni, gândaci, mucegaiuri şi anumite alimente. Când o persoană alergică vine în contact cu un astfel de alergen, se declanşează în organism o serie de reacţii, în urma cărora sunt eliberate nişte substanţe chimice numite mediatori. Aceşti mediatori declanşează episoadele de astm.
Aerul rece, fumul, chimicalele industriale, parfumurile şi vopseaua sau vaporii de benzină sunt alte exemple de substanţe iritative chimice, care pot declanşa o criză de astm. Ele acţionează asupra plămânilor prin stimularea receptorilor din arborele respirator şi declanşează simptomele astmatice. Receptorii activaţi determină contracţia muşchilor care înconjoară căile respiratorii şi provoacă bronhoconstrucţia, care se traduce prin criza de astm.
Infecţiile respiratorii virale, principala cauză a crizelor de astm
Infecţiile respiratorii virale sunt cauza principală a crizelor de astm. Infecţiile bacteriene, cu excepţia celor care determină sinuzitele, nu provoacă crize astmatice. Boala de reflux gastro-esofagian, care se manifestă prin senzaţia de arsură în capul pieptului, poate să declanşeze simptomele astmatice, atunci când acizii din stomac ajung în esofag.
Aspirina şi alte medicamente din aceeaşi clasă cu aspirina pot declanşa crizele de astm la persoanele sensibile. 5% din persoanele diagnosticate cu astm au o reducere marcantă a funcţiei pulmonare după administrare de aspirină. Reacţii similare pot să apară şi după administrarea altor medicamente anitiinflamatoare. Ca o regulă generală, persoanele cu astm ar trebui să evite folosirea acestor medicamente.
O altă clasă de medicamente care poate să declanşeze o criză de astm este reprezentată de beta-blocante, medicamente prescrise pentru scăderea tensiunii arteriale, glaucom, migrene şi dureri de cap sau angină. Beta-blocantele pot determina contracţia muşchilor din căile aeriene, bronhospasmul, care duce la senzaţia de sufocare a pacientului cu astm. De aceea, este important ca, înainte de administrarea unor astfel de medicamente, pacientul cu astm să consulte medicul curant.
Mult mai rar, anumiţi aditivi alimentari pot determina şi ei crize de astm. Cel mai frecvent este vorba de sulfaţi, un conservant folosit de exemplu, în cartofii congelaţi, anumite tipuri de bere sau vinuri.
