Pe strada „Panait Moşoiu”, din centrul Craiovei, pe o arteră reabilitată, s-a deschis recent o librărie care desface, în exclusivitate… carte. Ştirea ar putea fi considerată banală, numai că librăria menţionată se adaugă altor trei sau patru, oricum extrem de puţine spaţii comerciale cu o asemenea destinaţie. Şi asta într-un mare municipiu care aspiră îndreptăţit la statutul de Capitală Culturală Europeană. Fireşte, exigenţele avute în vedere, pentru aşa ceva, sunt dintre cele mai sofisticate, dar fie şi prin tangenţă nu se poate face abstracţie de asemenea preocupări, care ţin, până la urmă, de prestigiul spiritual al urbei. Zilele trecute, ministrul Culturii, Ionuţ Vulpescu, în alocuţiunea, nu doar de circumstanţă, ci menită să dea un semnal, la deschiderea celei de-a X-a ediţii a Târgului de Carte Bookfest din Capitală, menţiona: „Cuvântul scris şi tipărit sunt o prioritate a mandatului meu (…) şi, încetul cu încetul, redevin şi o prioritate a actului guvernamental”. În context, Ionuţ Vulpescu a făcut reveniri la măsurile guvernului pentru a stimula consumul de carte şi lectură. În esenţă, fiind vorba de reducerea TVA la carte şi tipărituri până la 5% (una dintre cele mai scăzute în UE) şi legea finanţării revistelor culturale. Ionuţ Vulpescu, deţinătorul al unui doctorat în filosofie, precedat de un master în doctrină şi cultură, ştie că nu există „fragment” social fără o trăsătură culturală distinctă. Nivelul cel mai profund la care putem surprinde cultura este cel al ordonării trăirii umane a vieţii în condiţiile date, al inducerii unui sens. Revenim la formularea „a stimula consumul de carte şi lectură”, pe care o găsim inspirată. Tânărul ministru al Culturii chiar pare potrivit, şi nu ne hazardăm, pentru portofoliul încredinţat. Ca interesul pentru carte şi, implicit, să crească sau să fie restârnit, pe fondul unui declin al lecturii, nu este suficient să saluţi anualele târguri de carte sau să alimentezi galopant librăriile şi bibliotecile, deci oferta este inhibitorie. Trebuie să existe, înainte de toate, astfel de spaţii destinate librăriilor. Net devansate, ca număr, suprafaţă şi tot ce mai vreţi de restaurante şi terase. Ori când numărul librăriilor este cel care este, într-un mare municipiu precum Craiova, cu tradiţie culturală, se cochetează cu un diletantism eroic. Ceea ce nedumireşte este altceva: aleşii noştri locali au văzut, în anii din urmă, mari oraşe ale Europei. Este cu neputinţă să le fi scăpat impresiei de ansamblu prezenţa generoasă a spaţiilor rezervate cărţii. De cele destinate presei scrise nu mai spunem nimic. Aici suntem… într-un continuu progres, cum sună un vers al lui Marin Sorescu. Cert este un lucru: efectul descurajant al lecturii apare şi dintr-o asemenea stare de fapt. Ca să ajungem la criza criteriilor privind lectura, despre care s-ar putea vorbi, ar trebui să fim asaltaţi cu librării la tot pasul. Ceea ce nu este cazul. Ne putem, în schimb, mândri că viaţa noastră pendulează între ridicol şi convulsie, între mârlănie şi delir.
