Din arhiva de aur a Naționalului craiovean: „Hamlet”, cu Adrian Pintea, va fi difuzat luni pe TVR 2

0
325

„A fi sau a nu fi?” – o întrebare devenită dicton, o piesă emblematică, o montare unică şi un moment istoric: 450 de ani de la naşterea lui William Shakespeare (n. 23 aprilie 1564 – d. 23 aprilie 1616). Televiziunea Română, prin Casa de Producţie TVR, a programat la TVR 2, în preajma acestei aniversări, ecranizarea celebrei piese a Marelui Will – „Hamlet”.

 Telespectatorii vor putea urmări luni, 28 aprilie, la TVR 2 binecunoscuta tragedie shakespeariană sub direcţia de scenă a lui Tompa Gabor, un spectacol preluat de la Teatrul Naţional din Craiova (din Arhiva de Aur a Televiziunii Române, premiera TV: 1998). Decorurile au fost realizate de T. Th. Ciupe, iar costumele sunt creația lui Judith Kothay Dobre. Piesa va fi difuzată în trei părţi, astfel: partea I de la ora 20.10, partea a II-a de la ora 23.10 (după „Ora de Ştiri”) şi partea a III-a după miezul nopţii, de la ora 00.25.

 Tragica poveste a tânărului Hamlet, prinţul Danemarcei, dornic de răzbunare pentru moartea tatălui său, este interpretată de actorii Adrian Pintea (în rolul lui Hamlet), Mihai Constantin, Ilie Gheorghe, Valeriu Dogaru, Adrian Andone, Angel Rababoc, Tudorel Petrescu, Nataşa Raab, Valentin Mihali, Valer Dellakeza, Mirela Cioabă, Marian Râlea, Constantin Cicort, Vasile Cosma, Oana Pellea, Marcel Iureş, Ozana Oancea.

 Această montare a piesei „Hamlet” a fost numită „Cel mai bun spectacol al anului 1996”, distincţie acordată de Secţia Română a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru din România (AICT). De asemenea, Adrian Pintea şi Mihai Constantin au primit premiul pentru cea mai bună interpretare masculină, acordat de AICT. Totodată, maestrul Tompa Gabor a primit pentru acest spectacol premiul pentru regie la Gala Premiilor UNITER, stagiunea 1996-1997.

 

Tompa Gabor, regizor: 

«Spectacolul de la Craiova a dorit să fie o meditaţie asupra rostului teatrului şi implicit al regiei de teatru. De aceea, m-a interesat povestea lui Hamlet-regizorul, care descoperă la un moment dat că teatrul este singurul mijloc de a afla adevărul şi de a demasca tirania. Spectacolul pe care-l pune el în scenă este unul revoluţionar: vizionându-l, o lume întreagă află pentru prima oară ce s-a întâmplat în ţară… Iar regele, un „actor” desăvârşit în alte împrejurări, nu se poate sustrage de sub efectul lui, recunoscându-şi astfel crima. De aceea, importanţa „spectacolului în spectacol” este una vitală: el trebuie să fie de o forţă percutantă, ca să-şi poată atinge scopul. Este vorba despre un labirint de oglinzi teatrale, în care, la un moment dat, regele urmăreşte piesa, Hamlet urmăreşte piesa, publicul şi reacţiile regelui, iar noi privim în acelaşi timp spectacolul în care Hamlet îşi urmăreşte piesa şi publicul ei… Teatrul trebuie să arate în orice împrejurări timpul real…».