„Politico” dedică un spaţiu generos prezentării candidaţilor la preşedinţia României, 12 la număr, după descalificarea lui Călin Georgescu. Este reamintit, între altele, faptul că „favoritul”, ultranaţionalistul independent Călin Georgescu, a beneficiat de o finanţare nedezvăluită la încheierea campaniei electorale şi de promovarea online suspectată a fi fost influenţată de… ruşi. Probele nu sunt de neglijat, fie că ne place sau nu. Printre cei 12 candidaţi se numără „un spion, o actriţă, un fost prim-ministru şi un primar al Capitalei”, menţionează Politico. Prezentările nu sunt măgulitoare, ci mai degrabă reci, plate, cu accente mai mult sau mai puţin nimerite. Lui Crin Antonesu, fostul lider al PNL, i se evocă mandatul său de preşedinte interimar, la Cotroceni, după ce Parlamentul l-a suspendat din funcţie, în 2012, pe Traian Băsescu. Cum efortul de a-l demite, prin referendum, pe fostul preşedinte a eşuat, Antonesu „a rămas cu o imagine pătată. El nu a mai ocupat nici o funcţie politică în ultimul deceniu”. De ce a rămas Crin Antonescu cu o imagine pătată nu prea înţelegem, când ştim bine ceea ce s-a întâmplat. Mai exact, cum CCR a invalidat referendumul (6-3 la vot) cum Philip Gordon, adjunctul secretarului de stat Hillary Clinton a venit special, în luna august 2012, la Bucureşti, pentru a discuta cu oficialii, de la acea vreme. Referendumul de demitere a fost opţiunea USL (PSD-PNL-PC) şi 7.403.836 (46,24%) români au votat „da”, oricum mai mulţi decât votaseră pentru alegerea sa. Din toată oferta de candidaţi, de acum cunoscută, Crin Antonescu se detaşează, nu doar prin calitatea discursului său concret, coerent, pliat exigenţelor „fişei postului de preşedinte”, cât mai ales prin faptul că procedează la o campanie electorală clasică, decentă, prin deplasări în judeţele ţării, întâlniri cu oamenii, parcitipări la podcasturi şi enunţarea unui proiect de ţară. Şi mai este ceva, la care făcea referire Adrian Năstase, într-o declaraţie pentru un post de televiziune: „Este un om de bibliotecă”. Asta însemnând că ştie despre ce vorbeşte şi vorbeşte ceea ce ştie. Dar mai este ceva, extrem de neliniştitor: în cazul că nu ar câştiga alegerile din luna mai, actuala coaliţie de guvernare şi-ar semna obştescul sfârşit. Şi vremurile sunt cum le vedem. Dacă o majoritate parlamentară, care are peste 3.000 de primari, în teritoriu, nu dezvoltă capacitatea de a câştiga alegerile prezidenţiale, înseamnă că nu mai are suport în societate. Şi unul din liderii social-democraţilor, Paul Stănescu, trimitea un avertisment corect: „S-ar putea reveni la alegerile pentru primari în două tururi”. Ca să ştie şi primarii ce îi aşteaptă dacă se lasă… pe tânjeală. Crin Antonescu care în sondaje a crescut sensibil şi mai poate creşte are de partea lui, teoretic, cel puţin două zone mari ale ţării: Oltenia, prin social-democraţi, şi Ardealul, prin liberali şi udemerişti. Cu ce ar putea obţine teoretic în Moldova, dar şi în Capitală, prin strădania „oastei” de militanţi, atingerea finalei, a turului doi al alegerilor prezidenţiale, nu pare deloc o ţintă de neatins. „Sunt sigur că nu am uitat ce înseamnă respectul”, spunea deunăzi, într-o întâlnire cu alegătorii. Reflectând puţin la semnificaţia acestei afirmaţii, înţelegem exact ceea ce trebuie şi anume că oferta „România Înainte” este una oportună. Chiar fără egal.
