ELENA DONDONEAŢĂ
Dintre toate sărbătorile închinate Maicii Domnului, Buna Vestire este cel mai timpuriu confirmată în documente şi doar ea are la bază un eveniment istoric consemnat în Sf. Scriptură de evanghelistul Luca. Celelalte praznice se bazează pe fapte din viaţa Maicii Domnului păstrate de Sf. Tradiţie, dar de care Evangheliile canonice nu pomenesc nimic. Pentru a rămâne viu în inimile creştinilor acest eveniment, încă din sec. IV sau V, s-a zidit la Nazaret o biserică pe locul casei în care Fecioara Maria a primit de la înger vestea că va naşte dumnezeiescul Prunc. Şi astfel, începând cu prima jumătate a sec. V, în fiecare an, la 25 martie, Răsăritul creştin prăznuieşte Buna Vestire, adică vestea întrupării Fiului lui Dumnezeu.
Acum 2000 de ani, Arhanghelul Gavriil i-a apărut Fecioarei Maria în toată strălucirea lui îngerească şi i-a vestit că Ziditorul a toate a ales-o să-I fie mamă Mântuitorului Iisus Hristos.
Dumnezeu-Tatăl a ascuns planul Său de mântuire a lumii nu numai de satana, ci chiar şi de puterile cereşti, încredinţând această taină numai unuia dintre slujitorii săi, marelui Arhanghel Gavriil. Un războinic a fost trimis să descopere taina Regelui, spune Sf. Ioan Gură de Aur, taină ce poate fi înţeleasă prin credinţă, nu prin iscodire, taină în faţa căreia trebuie să te pleci cu cutremur, nu să o pui pe cântare omeneşti. Şi la cine a fost trimis Arhanghelul Gavriil? “Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria”, ne spune evanghelistul Luca. Pentru că printr-o fecioară trebuia să vină Mântuitorul lumii.
“Şi intrând îngerul la ea i-a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei! Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?”
Fecioara Maria, spun Sf. Părinţi, a rămas un copil întreaga-i viaţă prin nevinovăţia ei, prin ascultarea şi frica ei de Dumnezeu. Ca un copil s-a spăimântat la vederea îngerului, şi tot ca un copil s-a mirat de închinarea lui. Marele Gavriil a înţeles ce furtună de gânduri o răscoleşte pe Preacurata Fecioară şi s-a grăbit să o liniştească grăind: “Nu te teme, Marie, că ai aflat har la Dumnezeu”. Şi apoi rosteşte cea mai înaltă solie cerească: “Iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema”. Primind vestea cerească, Fecioara Maria l-a întrebat pe înaripatul oaspete: “Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?” Cuvintele ei nu arată neîncredere, ci desăvârşită nevinovăţie, ne spun Sf. Părinţi. Dacă s-ar fi îndoit de cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum s-a îndoit Zaharia când a primit vestea naşterii Sf. Ioan Botezătorul, ar fi primit ca şi acesta o pedeapsă. Întrebările adresate îngerului şi de Zaharia, şi de Fecioara Maria sună la fel, dar inimile lor nu sunt la fel. Iar Dumnezeu se uită la inima omului.
Ce a răspuns îngerul? “Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri, pentru aceea şi Sfântul care se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema”. După aceste încredinţări, Fecioara Maria răspunde cu smerenie chemării lui Dumnezeu: “Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” Şi acestea zicând, prin venirea Duhului Sfânt, în pântecele Fecioarei s-a zămislit Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos.
Astfel, “taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută”, pe care Arhanghelul Gavriil a fost trimis să o descopere, n-a fost doar cuvânt, ci a fost faptă, aşa cum este orice cuvânt al lui Dumnezeu.
“Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu”, a spus Domnul prin profetul Isaia.
Şi iată, Dumnezeu a zis şi a fost aşa!
