Cea de-a 85-a ediţie a decernării premiilor Oscar s-a consumat astă-noapte la Los Angeles, în prezentarea realizatoarei Seth Mac Farlene, care i-a succedat lui Billy Crystal. Într-un interviu pentru „Hollywood Reporter”, Craig Zadan şi Neil Meron, care au supervizat organizarea prestigiosului eveniment, menţionaseră plasarea celei de-a 85-a ediţii a decernării Oscar sub semnul muzicii şi comediei. Lunga listă a celebrităţilor invitate a cuprins, pe lângă Barbara Streisand (după… 36 de ani), pe Michael Douglas, Jamie Foxx, Jennifer Aniston, Paul Rudd, John Travolta. Printre cei aflaţi în competiţie – Ben Affleck, Jessica Chasstain şi Jennifer Lawrence. Pentru cel mai bun film, confruntarea acerbă s-a dus între „un preşedinte”, „Lincoln”, al regizorului Steven Spielberg, şi „un agent CIA”, „Argo”, cu şi de Ben Affleck. Bătălia publicităţii acestor filme a bătut un record în istoria Oscarurilor, cu aproape 10 milioane de dolari pentru fiecare câmp. Şi dacă fostul preşedinte, Bill Clinton, şi-a exprimat susţinerea pentru filmul lui Spielberg, în prime-time, în luna ianuarie, un alt fost preşedinte n-a ezitat să intre în joc. Jimmy Carter, preşedinte în exerciţiu la momentul luării de ostatici la Teheran, care cunoştea bine dosarul, şi-a exprimat pe CNN sufragiul pentru „Argo”: „Sper că acest film va lua Oscarul. Îl merită”. Câteva cuvinte despre acest film. Un prolog care nu depăşeşte trei minute rezumă gestaţia revoluţiei iraniene, lovitura de stat din 1953, susţinută de CIA contra premierului Mossadegh, care naţionalizase industria petrolieră, căderea Şahului, în 1978. Survenit în 1979, episodul din care se inspiră „Argo” a fost declasificat în 1997. Când militanţii islamişti au pătruns în Ambasada SUA din Teheran, 6 diplomaţi au reuşit să se refugieze în Ambasada Canadei, în timp ce 52 de colegi ai lor au fost luaţi ostatici. Vor fi eliberaţi mult mai târziu, pe mandatul lui Ronald Reagan, ca extensie a afacerii Contras. Pe măsura agravării relaţiilor dintre Teheran şi Washington, CIA a decis exfiltrarea celor 6 refugiaţi. „Argo” pune în scenă spectaculoasa şi abila lor evacuare şi aducere în ţară. Regizorul operaţiunii, Tony Mendez (Affleck), bărbos, cum putea să fie în epocă un agent eficace şi inventiv. Ideea lui genială: transformarea secretarilor, ataşaţilor şi consulului într-o echipă de cinema canadiană, venită în Iran pentru a realiza o operă botezată „Argo”, bine motivată, chiar cu priză la noile autorităţi iraniene, unele şcolite în Occident. În categoria documentarelor a fost impus un nou sistem de selecţie, la sugestia lui Michael Moore, unul dintre guvernatorii Academiei de Cinema (AMPAS). Două filme reţinute tratează ocupaţia teritoriilor palestiniene de către Israel, paradoxal unul dintre realizatori, Emad Burnat, fiind reţinut la 19 februarie pe aeroportul Los Angeles, incident considerat de Michael Moore regretabil. Alături de aceste filme a fost selecţionat şi unul al realizatorului israelian Dror Moreh („Israel Confidential”), care vorbeşte despre agenţii serviciilor secrete israeliene în teritoriile ocupate. Concurenţa anunţată era una acerbă şi merită menţionate peliculele „The Invisible War”, despre soldaţii americani victime ale agresiunii sexuale, şi „Searching for Sugar Man”, despre un cântăreţ de succes al anilor ’70, dispărut. Cum spuneam, Craig Zadan şi Neil Meron aveau preparat un mare show muzical, pentru a satisface telespectatorii după desemnarea celui mai bun film. Şi decernarea tuturor premiilor într-un suspans desăvârşit.
