MRU îşi proclamă… autoelogiul

Teoretic, Mihai Răzvan Ungureanu este „un fost” prim-ministru. Vremelnic. Şi neperformant. Nedisociat încă de un scandal privind aprovizionarea aiuritoare a Cabinetului său de prim-ministru cu loţiuni, parfumuri în exces, băuturi fine şi tot felul de „prostioare”, cum le-a denumit el însuşi. Întrebat sâmbătă, la Deva, dacă va candida la alegerile prezidenţiale de anul viitor, MRU a răspuns, evident „înţelept”: „Eu am să vă răspund cu următoarea întrebare: dacă l-aţi avea candidat, şi este, cel puţin până în momentul de faţă, al USL, pe Crin Antonescu, nu vi s-ar părea normal să candidaţi şi dumneavoastră?”. Câteva observaţii. Vreo două. MRU nu se zăreşte în nici un sondaj de opinie. Intitulându-se liderul Forţei Civice, parte integrantă a ARD, în alegerile parlamentare n-a reuşit să câştige mandatul pus în joc prin nu ştim ce colegiu din judeţul Arad decât în urma redistribuirii, făcând o figură mai degrabă dezolantă. Încât problema sa momentan nu este alta decât următoarea: nu cumva se ia singur în seamă ca om politic mai mult decât este cazul? Altminteri, ca intelectual, descoperit de Andrei Pleşu prin 1998, fireşte, se poate discuta. Deşi, citându-l pe eseist, „nu orice învăţat e pregătit să preia funcţii importante în ierarhiile puterii, dar e foarte bine când oamenii de stat sunt şi cultivaţi”. Când Mihai Răzvan Ungureanu îl stigmatiza, cam otova, pe senatorul Crin Antonescu, preşedintele Senatului, copreşedinte al USL, acesta redobândea încă un mandat de preşedinte al PNL. În mod democratic. Cu voturi pentru, contra şi abţineri. Cel puţin până la această dată, este şi candidatul USL pentru prezidenţialele de anul viitor, destul de bine plasat în sondaje. Să zăbovim puţin şi pe tărâmul logicii: MRU nu se vede deocamdată în sondaje şi nu e deloc prematur, în timp ce Crin Antonescu sare viguros peste 35%. Ce comunică însă MRU? „Mi se pare că e un preţ prea mare pe care îl plăteşte un partid care altădată, nu astăzi, era promotor al modernizării şi europenizării României. Mă uit cu tristeţe la ce văd în PNL”. Câtă candoare! Şi câtă profunzime etică în exprimarea lui MRU! La ultimul Congres al PCR, de la înalta tribună omagia, ca reprezentant al tinerei generaţii a judeţului Iaşi, Partidul Comunist, considerându-l… promotor al modernizării şi europenizării României. Şi, paradoxal, avea dreptate. Dar unul era simţul oportunităţii atunci şi altul este astăzi. Pariul său a implicat de fiecare dată nativa înzestrare acrobatică, melancolii, cinisme de suprafaţă şi decepţii. Pe vremea când era şeful diplomaţiei de la Bucureşti ar fi fost în stare să-i facă pantofii secretarului de stat american Condoleezza Rice numai pentru a fi gratulat cu un zâmbet. Mai târziu… Nu degeaba Andrei Pleşu îi prevedea o traiectorie publică de ordinul excepţiei. Intuise bine zăcământul de duplicitate şi ipocrizie.