Ne-am obişnuit cu huiduielile, injuria puturoasă, ura bezmetică, recriminarea şi sudalma. Fac parte din tacâmul cotidian, bine alimentat. Şi totuşi sunt momente când un pic de distanţă faţă de harţa zilnică, combatitivitatea partizană, de noi înşine, trebuie luată. Din decenţă, bună creştere, circumscriere la un scenariu civilizat. La un raport normal cu o realitate festivă. Există şi alte plăceri pe lumea asta, decât plăcerea de a calomnia, cu o spontaneitate mârlănească, de a câştiga la şepticul de rigolă. Devenită sărbătoare naţională, ziua de 24 Ianuarie are, an de an, perena încărcătură simbolică, prilejuind şi tradiţionala horă a unirii. O zi care permite o respiraţie amplă, o privire spre mijlocul cerului, reînvăţând să surâdem şi, de ce nu, să reflectăm. Ca şi în anii trecuţi, prezenţa unor oficiali din fruntea ţării, de data aceasta preşedintele Camerei Deputaţilor, Marcel Ciolacu, şi premierul Nicolae Ciucă, la festivităţile organizate la Iaşi, a constituit prilejul unor huiduieli, de-a dreptul nepotrivite, şi necuviincioase, din partea unor rătăciţi. Liderul AUR, George Simion, între altele el însuşi absolvent al unui masterat (potrivit propriului CV) la Facultatea de Istorie a Universităţii din Iaşi, sesizând riscul unor anateme de care formaţiunea sa politică nu are nevoie, a intervenit telefonic la Antena 3 CNN precizând că repertoriul de huiduieli n-a aparţinut membrilor sau simpatizanţilor partidului său. În absenţa unor probe concrete, AUR nu poate fi culpabilizat. Dar USR de ce n-a reacţionat? E o întrebare ca atâtea altele. Nu trebuie să vină 24 Ianuarie, ca să arătăm că suntem nemulţumiţi de conducerea ţării. Asta dacă preţuim, la dimensiunile cuvenite, evenimentul. Nu fluieri în biserică, dacă te doreşti justiţiar politically correct, păstrând din deprinderi doar voluptatea manevrei de culise. Strategia, pe lângă faptul că e indecentă are ceva fără armătură şi fără contur. Iar vesela complezenţă a „actorilor”, faţă de ei înşişi, după sordidul spectacol, e un semn rău. Ziua Micii Uniri, prilejuită de unirea Principatelor Române, e o mare sărbătoare a românilor. Premierul Nicolae Ciucă şi preşedintele Camerei Deputaţilor Marcel Ciolacu au găsit de cuvinţă, fapt lăudabil, să participe împreună la sărbătorirea a 164 de ani a evenimentului enunţat, în pofida disensiunilor din coaliţia de guvernare, sugerând, în reciproca armonie, că din datorie pot interpreta şi roluri pe care nu le-ar interpreta din convingere. Transmiţându-ne într-un fel că există drame, spaime şi dezastre, chiar lângă noi, mai mari decât cele răsucite în capetele încinse ale unora care cred că e o virtute naţională să-ţi fluieri conducătorii şi după aceea să joci hora unirii cu ei. La noi totul e posibil. Lumea se distrează. Grotescul e rentabil, iar mahalaua eligibilă. Băieţii răi se caută prin cotloane. Multe lucruri nu sunt de spus. Ador ipocrizia care mă fereşte de bâtă.
