Să obții statutul de „Capitală Culturală Europeană” este pe cât de onorant, pe atât de dificil. Însă autorităţile craiovene, instituţiile de cultură locale şi reprezentanţii asociaţiei care pregătește și promovează proiectul par să fi înțeles acest lucru și să şi-l fi asumat cu toate riscurile. Şi consecinţele. Căci titlul de Capitală Culturală Europeană poate genera avantaje substanţiale pentru oraş nu numai în domeniul cultural, ci şi în cel social şi cel economic, atât pe parcursul anului respectiv – 2021, referindu-ne la Craiova –, cât şi ulterior. Este o ocazie poate unică de a schimba imaginea unui oraş şi de a-i face publicitate la nivel european şi internaţional, cu beneficii evidente în primul rând pentru dezvoltarea turismului.
Craiova dispune de resursele necesare pentru ca în 2021 să atragă asupra sa toate privirile Europei culturale: tradiție, patrimoniu, instituții și evenimente prestigioase. „Există valori, nu trebuie să facem altceva decât să punem niște reflectoare mai puternice și niște megafoane mai mari asupra lor”, consideră Vlad Drăgulescu, preşedinte al Asociaţiei „Craiova – Capitală Culturală Europeană 2021”. Una dintre resursele cele mai importante pentru a obține acest titlu o reprezintă însă cetățenii Craiovei, oamenii care, înțelegând importanța acestui demers, contribuie, fiecare, cât de puțin, la îndeplinirea lui. „Şansele noastre vor crește cu fiecare cetățean pe care îl aducem alături de noi”, crede Drăgulescu, convins că, în momentul de faţă, în „lupta” cu celelalte oraşe ale ţării care şi-au anunţat candidatura „cel mai aprig competitor suntem… noi înșine”.
Deși cu o oarecare experiență în gestionarea proiectelor – din postura de manager al Filarmonicii „Oltenia” și cea anterioară, de promotor de evenimente culturale, sociale şi umanitare ca preşedinte al „Asociaţiei I.S. Drăgulescu” –, Vlad Drăgulescu și echipa asociației pe care o conduce se sprijină și pe experienţa altor oraşe care s-au bucurat deja de mult-râvnitul titlu, precum Sibiu şi Marsilia. Ca şi pe parteneriatul cu celelalte regiuni alte Olteniei, dintre care Gorjul, cu al său Ansamblu sculptural „Constantin Brâncuşi”, şi-a afirmat răspicat susţinerea. La fel cum a făcut-o și premierul Victor Ponta, la Balul Ambasadorilor organizat pe 27 noiembrie a.c. în capitală, la Ateneul Român. «Am discutat cu doamna primar Lia Olguța Vasilescu și cred că proiectul „Craiova – Capitală Culturală Europeană” trebuie să fie unul mai amplu, pentru toată Oltenia. Dacă aducem oaspeți la Craiova, de ce să nu-i ducem și la Hobița sau la Târgu Jiu? (…) Sigur, mai sunt opt ani până atunci, dar cine se pregătește din timp…”, declara prim-ministrul la vremea respectivă.
„Putem demonstra Comisiei Europene forță prin această coeziune între politic, administrativ, instituții culturale și oameni”, mai crede Vlad Drăgulescu, care în „disputa” pentru titlu mizează pe sprijinul tuturor partenerilor declaraţi şi viitori, pe potenţialul încă „neexploatat” al Craiovei şi pe scrierea unui proiect coerent, atractiv şi durabil. Pregătirea orașului pentru un asemenea eveniment înseamnă, fără îndoială, o mare provocare. Pentru care rămâne de văzut cum vom înțelege să ne organizăm, să ne gestionăm resursele şi să ne solidarizăm în anii următori pentru a-i face față. Între timp, Asociaţia „Craiova – Capitală Culturală Europeană 2021” şi al său preşedinte conturează proiecte de buget, programe de evenimente, strategii…
Interviu cu VLAD DRĂGULESCU, preşedintele Asociaţiei „Craiova – Capitală Culturală Europeană 2021”
– În 2021, toate privirile Europei culturale ar putea fi îndreptate asupra Craiovei. Pe scurt și pe înțelesul oricui: care este miza, ce avem de câștigat și de pierdut, vorbind despre obținerea statutului de Capitală Culturală Europeană?
– Datorită acestui titlu, în primul rând de câștigat ar avea orașul și regiunea. Și nu numai din punct de vedere cultural, ci și economic. Pentru că asta înseamnă că în următorii ani, de la sfârșitul lui 2015 până în 2021, dacă se va declara Craiova – Capitală Cultural Europeană, vom avea prioritate la toate proiectele europene, la tot ceea ce lansează Comisia Europeană şi Parlamentul European. Și fiecare craiovean, indiferent că va avea un proiect cultural ori social sau va vrea să își deschidă o afacere și va avea nevoie de finanțare europeană, va avea prioritate.
Cred că acesta este un lucru pe care toți ar trebui să îl rețină și să lupte pentru el, mai ales că noi, Asociația „Craiova – Capitală Culturală Europeană 2021”, vom fi alături de ei. Una dintre măsurile pe care o să le luăm este exact aceea de a-i ajuta pe craioveni și pe toți locuitorii regiunii Oltenia să înțeleagă mai bine ce înseamnă un proiect european, de a-i sprijini, prin consilierii noștri, să facă niște proiecte bune, care să treacă de comisia care le analizează. Așadar, să garantăm, prin această măsură, o absorbție mult mai mare de fonduri europene. Acesta ar fi unul dintre marile câștiguri, care îl privește pe fiecare cetățean în parte, indiferent că este sau nu un mare consumator de cultură.
Sigur că beneficiile și deliciul acestei titulaturi revin celor care iubesc cultura și care vor avea parte, pe toată această perioadă, atât între 2015 și 2021 – ani de pregătire, cât și înainte de 2015, de tot felul de evenimente. Începând chiar din acest an, asociația noastră a făcut foarte multe eforturi – și va face în continuare – de a dezvolta proiectele socio-culturale și, de ce nu, de a ajuta craiovenii și Craiova să schimbe imaginea care nefericit a fost creată la nivel național, cum că aici nu ar exista cultură. Există din plin, avem ce să arătăm!
– Care sunt orașele din România care și-au depus candidatura și care dintre ele considerați că este cel mai „aprig” contracandidat al Craiovei?
– Cel mai aprig competitor suntem… noi înșine. Și spun asta pentru că, indiferent ce ar face Clujul, indiferent ce ar face Iașiul, indiferent ce ar face Timișoara, Brașov sau știu eu ce alt oraș s-a mai înscris în această competiție, cel mai important este cum ne raportăm noi la noi înșine, cât de sinceri putem să devenim și cât de implicați. Pentru că, dacă vom reuși – noi, Asociația „Capitală Culturală Europeană 2021”, autoritățile publice și celelalte instituții de cultură din oraș – să ne atragem cetățenii ca parteneri, șansele noastre vor crește cu fiecare cetățean pe care îl aducem alături de noi. Și atunci claritatea proiectelor, felul în care le vom prezenta oamenilor, împreună cu țintele noastre, vor fi cruciale. Pentru că dacă vom reuși să fim foarte pe înțelesul oamenilor, atunci vom reuși să-i aducem alături de noi. Iar dacă rezolvăm problema comunicării, care de 24 de ani sugrumă toate instituțiile de cultură din România – și eu sunt aproape convins că în Craiova și în Oltenia acest lucru se poate întâmpla, pentru că proiectele pe care instituțiile de cultură le au sunt din ce în ce mai coerente și ajung la urechile tot mai multor oameni –, lupta noastră poate, în final, să ne aducă titlul de Capitală Culturală Europeană.
Sigur că, făcând o analiză a celorlalte orașe, sunt unele care au toate argumentele pentru a spera și ele la acest titlu. Însă cred că până pe ultima sută de metri Craiova va arăta un proiect la care celelalte orașe nu s-au gândit, un proiect prin care instituțiile devin ale cetățenilor, regiunea devine a cetățenilor, fiecare devine implicat și, automat, putem demonstra Comisiei Europene forță prin această coeziune între politic, administrativ, instituții culturale și oameni. Uniunea Europeană va descoperi aici că cetățeanul este în centrul eforturilor noastre, că avem incluziune socială, că proiectul nostru este european şi, poate cel mai important, este durabil. Pentru că el nu depinde de niște persoane care îl conduc în momentul acesta, ci el va fi construit sub forma unui angrenaj de forțe care, indiferent de cine se află în vârf, va merge înainte. Practic, procesul în care Craiova și Oltenia intră este unul ireversibil.
– Care credeți că sunt, de fapt, principalele, cele mai importante atuuri ale Cetății Banilor în cursa pentru obținerea acestui titlu?
– Eu nu pot spune acum toate strategiile pe care le avem, n-am nici un interes să fac public lucrul acesta. Pentru că într-o competiție trebuie să mai ai și secrete. Iar atuurile, evident, nu vor fi publice decât pe ultima sută de metri. Cât despre cele „la vedere”… Să ne gândim la faptul că Brâncuși s-a născut la Târgu Jiu și a doua oară la Craiova, la faptul că Teatrul Național are peste 300 de premii internaționale, la faptul că la Muzeul de Artă din Craiova se află cea mai mare colecție de opere realizate de Constantin Brâncuși din țară, că la Muzeul Olteniei există o relicvă de 30.000 de ani – craniul de Homo Sapiens descoperit la Peștera Muierii și lista poate continua.
– Cu siguranţă una dintre resursele necesare pentru ca un oraș să obțină titlul de Capitală Culturală Europeană sunt cetățenii lui, oamenii care îi dau viață și care, înțelegând importanța acestui demers, contribuie, fiecare, cât de puțin, la îndeplinirea lui. Din acest punct de vedere, cum îi „simțiți” pe craioveni?
– Ne-au surprins plăcut până în momentul de față. Noi am intrat în competiția asta, verbal, la sfârșitul lunii mai a.c., dar sunt foarte numeroşi cei care deja știu ce face Asociația „Craiova – Capitală Culturală Europeană 2021”. La ultimul nostru eveniment „de mase”, Festivalul Haiducilor, după ce au fost aplaudați toți haiducii (și cred că erau vreo 60!), caii și câinii lor, regizorul, compozitorul, sunetistul, luministul (și s-a aplaudat vreo 10 minute încontinuu!), s-a menționat și Asociația „Craiova – Capitală Culturală Europeană 2021”, iar în momentul respectiv s-a creat un nou val de aplauze, mult mai puternic. Fapt ce ne-a făcut să credem că cele câteva mii de persoane care se aflau pe hipodrom, într-o seară destul de răcoroasă, cunosc și apreciază eforturile asociației noastre. Iar asta nu ne poate decât bucura și ne dă semnalul că cei pentru care luptăm înțeleg și sunt dispuși să ne devină parteneri.
Din ianuarie vom începe întâlnirile cu voluntarii acestei asociații – deja avem câteva zeci înscriși, cărora le mulțumesc că au făcut acest gest. Îi așteptăm în continuare pe doritori să își depună adeziunile la ccce2021@gmail.com. Sunt convins că până la final îi vom convinge și pe dușmanii acestui proiect să vină alături de noi! E, totuși, mult spus „dușmani”, poate că încă nu avem noi resursele de a-i convinge pe unii că lupta noastră este foarte serioasă. Deși cred că pe 27 noiembrie, la Ateneul Român, am făcut o demonstrație de implicare și de seriozitate maximă, într-un eveniment ce a reunit foarte mulți ambasadori, parlamentari, membri ai Guvernului. Şi chiar prim-ministrul, care a urcat pe scenă și, prin declarația pe care a făcut-o, a dat greutate candidaturii Craiovei și a demonstrat seriozitatea acestui demers.
Revenind la voluntariat… Din păcate, noi nu prea înțelegem acest concept. Voluntariatul cred că ar putea fi definit cam cum a definit cineva, mai demult, talentul: acel surplus de energie pe care îl avem. Un om poate muncește toată ziua sau merge școală, iar după toate astea simte că poate să facă ceva şi pentru comunitatea sau pentru cauza pentru care luptă. Sunt oameni deosebiți cei care fac voluntariat și cei care înțeleg cu adevărat voluntariatul. Sunt oameni care nu așteaptă nimic în schimbul acestui lucru, poate nici măcar o mulțumire. Sunt oameni care fac asta din dintr-un simț al datoriei pe care îl au.
– Ați făcut deplasări atât la Sibiu, declarat în 2007 Capitală Culturală Europeană, cât și la Marsilia, care deține în 2013 acest statut. Ce ați învățat din experiența acestor două orașe?
– La Sibiu și la Marsilia am fost fizic, însă, în plus, am studiat foarte mult, mai ales activitatea asociaţiilor culturale din ultimii patru ani. La Sibiu am fost pentru că era singura Capitală Culturală Europeană din România. Lucrurile au stat puțin diferit în 2007 pentru Sibiu, care a candidat pe un alt calapod decât o să mergem noi. Și atunci ne-a fost utilă partea de post-competiție, când deja se știa că oraşul va deţine titlul și se vor investi bani, și am aflat cum au făcut ei să gestioneze acest statut.
La Marsilia am putut analiza partea de competiție, care a fost una destul de interesantă și de asemănătoare cu a noastră. Nici Marsilia pentru Franța nu reprezintă un oraș foarte cultural în comparație cu celelalte care au candidat. Și iată că totuși a câștigat, pentru că prin proiectul pe care l-a scris a demonstrat faptul că se poate dezvolta. La fel și la Craiova: proiectul nostru în mare măsură se referă la dezvoltarea unui peisaj care în momentul de față nu este extraordinar de conturat. El există, ce-i lipsește foarte mult sunt imaginea și comunicarea.
Sigur, Teatrul Național din Craiova există de peste 150 de ani, Filarmonica „Oltenia” – de peste 100, Opera are și ea cred că 40 de ani, Teatrul de Păpuși – la fel, avem aici două festivaluri foarte importante, „Shakespeare”, care la un moment dat a fost unul dintre cele mai importante din lume, și „Craiova Muzicală”, unul dintre cele mai vechi din țară, anul acesta având a 40-a ediție. Așadar, coroborând datele existente în Craiova cu ce am adunat de la Marsilia, am ajuns la concluzia că există valori și că în multe cazuri nu trebuie să facem altceva decât să punem niște reflectoare mai puternice și niște megafoane mai mari asupra lor.
– În țară, Gorjul și-a declarat susținerea pentru Craiova. În ce constă acesta?
– Nu numai Gorjul, ci toate celelalte judeţe ale Olteniei. Gorjul a fost însă primul care s-a exprimat în acest sens. În primul rând, avem la Târgu Jiu Complexul „Constantin Brâncuși”, care trebuie să devină un și mai mare „centru de pelerinaj” al multor artiști care datorează oarecum inspirația și meseria marelui maestru născut în România și care a revoluționat lumea artistică prin ființa sa. Craiova are deja un Aeroport Internațional, așadar îi putem aduce la noi în oraș, unde văd Muzeul de Artă și cea mai mare colecție Brâncuși din țară, iar apoi, pe un drum expres Craiova – Tg. Jiu pe care noi sperăm să îl avem prin acest proiect, poate chiar o autostradă care să poarte numele lui Constantin Brâncuși, îi putem duce direct la Tg. Jiu, unde se pot organiza tot felul de evenimente legate de acest extraordinar complex sculptural.
Dar nu numai asta este important în Gorj. Județul are peste 2.000 de peșteri, care pot deveni foarte interesante pentru turiști. Cred că este cea mai mare rețea de peșteri din România… Apoi avem Valea Jiului, unde se pot face o mulțime de activități, avem stațiunile montane. Practic, ceea ce ne dorim noi de la Gorj – și sunt convins că autoritățile și instituțiile de-acolo luptă intens pentru acest lucru – este să devină un pol cultural-turistic. Pentru că turiştii vin, îl descoperă pe Brâncuși, dar, în același timp, pot să facă și activități de recreere. Și atunci, pe cei care sunt strict interesați de Brâncuși putem să-i cucerim apoi și cu pârtiile de schi sau cu peșterile sau cu rafting-ul pe Jiu și invers – pe cei care vin special pentru acestea să-i atragem către Complexul „Brâncuși” și să vadă și partea culturală a Gorjului.
Și Vâlcea are un capital UNESCO foarte important – ceramica de Horezu, Oltul, la fel. Ne-au declarat nouă susținerea în acest proiect, public încă nu au făcut-o. Probabil că la anul, în ianuarie-februarie, vom organiza un eveniment mai amplu la Craiova în care vom reuni toate aceste forțe.
– O condiție care trebuie îndeplinită pentru obținerea acestui statut este să existe cât mai multe colaborări culturale cu parteneri prestigioși, europeni, în special, dar nu numai, la nivel interinstituțional, dar și între personalități individuale, asociații etc. Numiți câteva instituții sau voci apreciate în spațiul public pe care le considerați foarte buni „ambasadori” în acest sens.
– Mă bucur că ați folosit termenul „ambasadori”. Sigur, avem personalitățile noastre, de renume mondial, care sunt din Craiova sau care au legătură cu orașul și vor genera vibrații în diversele medii în care au influență. Însă aș vorbi despre ambasadorul „de rând”. Ambasador al Craiovei este fiecare cetățean care pleacă, poate, într-o excursie în afară. Este fiecare craiovean care a emigrat și care poate să vorbească despre oraş în ţara lui. Este fiecare produs care pleacă din Craiova în afară: pe toate materialele produse în Oltenia sperăm noi să reușim să scriem „Craiova – în competiția pentru titlul de Capitală Culturală Europeană 2021”. Fiecare agenție de turism care trimite autocare în străinătate poate avea pe acestea un autocolant cu același titlu…
Cea mai apreciată voce în spațiul european, în momentul de față, cred că este Marcel Iureș, care, prin aparițiile sale de la Hollywood, este cunoscut în toată lumea și, automat, și în mediile de profil din Europa. Alături de noi se află, de asemenea, Damian Drăghici, care deja și-a declarat susținerea pentru oraș și care va veni din ce în ce mai des la Craiova. Probabil că, în momentul de față, ei sunt cei mai „europeni” dintre cei pe care îi avem. Sigur, susținători sunt și Tudor Gheorghe, Natașa Raab, Valer Dellakeza, Emil Boroghină… Vom organiza, pe parcursul anului 2014, niște Zile ale Ambasadorilor Craioveni în care îi veți cunoaște pe toți cei care își vor fi declarat, până în momentul respectiv, adeziunea la acest proiect.
– Să obții statutul de Capitală Culturală Europeană este pe cât de onorant, pe atât de dificil. Care vor fi în 2014 principalele inițiative ale asociației pe care o conduceți?
– În momentul de față lucrăm la proiectul de buget pe anul viitor și, implicit, la desfășurătorul evenimentelor. Vrem să înființăm în Craiova 11 microcentre culturale, cu excepția centrului. Ele nu au un sediu în momentul de față, pentru că – pornind de la ideea că sediul Asociației „Craiova – Capitală Culturală Europeană 2021” se găsește în apartamentele fiecăruia dintre noi, craiovenii – microcentrul cultural poate fi un om. În această primă fază am încercat să descoperim în aceste 11 microregiuni ale orașului, în cartiere, oameni cu inițiativă, oameni care au latură artistică, care au simț civic dezvoltat, care vor să facă ceva pentru comunitatea lor și care, alături de noi, să construiască aceste microcentre culturale. Iar până în 2015 să avem și sedii, și membri, și rezultate.
Primul astfel de proiect a demarat deja, este un proiect de teatru comunitar. L-am abordat pe Bogdan Georgescu (n.r. – dramaturg și regizor, autor de proiecte de artă activă și teatru comunitar), care a venit și a antrenat o echipă de 15 tineri actori din Craiova, studenți ori masteranzi la Actorie, pentru a dezvolta 11 proiecte de teatru comunitar. Fiecare, evident, specific comunității din microcentrul cultural respectiv. Undeva prin luna martie vom avea, deci, 11 spectacole de teatru comunitar și vom putea să ne mândrim cu primul festival de teatru comunitar din România, în cadrul căruia toate comunitățile vor putea să se cunoască. Teatrul comunitar este o formă de a te cunoaște pe tine însuți, în primul rând, de a ști cine ești, ce probleme ai și ce poți să faci ca să găsești o soluție. Și atunci a venit firesc alegerea ca primul proiect să fie de teatru comunitar, pentru că avem nevoie de reidentificarea comunităților respective.
Până în 2015 – ideal! – aceste microcentre culturale vor descoperi identități, forțe și 11 locuri diverse unde oamenii se manifestă divers. Vom crea practic – poate mult spus – o cosmopolizare a Craiovei prin diversitatea de la o comunitate la alta. Următorul nostru proiect este „Imaginea cartierului tău”, în cadrul căruia, împreună cu artiști plastici, vom crea 11 monumente de artă urbană. Ele vor continua până în 2015, când vom avea prima tragere de linie și vom spune: așa erau Craiova și craiovenii până în 2013, uite cum sunt în 2015!
Cât priveşte evenimentele culturale, vor continua Zilele „Mihai Viteazul”, Festivalul Antic „Pelendava”, Festivalul Haiducilor… Zilele Craiovei vor fi un prilej de reverie culturală, pentru că Opera Română pregătește un proiect foarte amplu și care cu siguranță ne va pune pe harta culturală a României destul de pregnant, poate chiar și a Europei.
– Să recunoaștem că pregătirea orașului pentru un asemenea eveniment înseamnă o mare provocare. Există o strategie pe următorii ani?
– Ceea ce v-am spus până acum e doar o parte a strategiei noastre. Noi ne vom mișca pe trei paliere: dezvoltare locală, dezvoltare regională și relații europene. Practic, fiecare proiect pe care îl facem trebuie să aibă această relevanță. Se adaugă sustenabilitate și relevanță economică. Toate evenimentele culturale pe care le organizăm noi trebuie să vedem cum influențează mediul economic. De exemplu, avem Zilele „Mihai Viteazul” în centrul Craiovei: spectacolul propriu-zis poate genera venituri prin închirierea de costume medievale, prin tipărirea și vinderea unor obiecte cu însemnele festivalului, prin comercializarea de produse… Acestea sunt cele mai simple modalități. Însă noi putem să ne uităm în Europa și să vedem, spre exemplu, ce se întâmplă, ce summit economic e în perioada în care noi avem Zilele „Mihai Viteazul” și să încercăm, de ce nu, să îl organizăm aici. Pentru că vom avea, cu siguranţă, ce să le arătăm participanţilor!
– Idei sunt, dar… am avea cum să susținem astfel de evenimente ținând cont de resursele de care dispunem, ca oraș?
– Vorba românului, ne întindem cât avem plapuma! Ne mai ies degetele pe dinafară câteodată, dar suntem într-o continuă dezvoltare. În momentul în care, spre exemplu, reușim să umplem hotelurile de turiști, automat va exista nevoia de a face un hotel mai mare.
– Aveţi o urare pentru craioveni, poate viitori cetățeni ai unei Capitale Culturale Europene? Cu atât mai mult cu cât se apropie și sărbătorile de iarnă…
– Le spun mulțumesc! Pentru că, mie, personal, mi-au demonstrat în acești ani din urmă în care m-am ocupat de diverse proiecte că trebuie să rămân aici și să conving cât mai mulți oameni să rămână aici și să lupte. Avem de ce și avem pentru cine! Le mulțumesc și le promitem că vom lupta pentru ei. Pentru ca ei să fie mândri că sunt craioveni și datorită nouă.
Din 1985, Parlamentul European a conferit titlul de „Capitală Culturală Europeană”, în fiecare an, unui oraş cu un patrimoniu artistic şi cultural reprezentativ, care se evidenţiază prin proiectele culturale și instructiv-educative pe care le propune. Programul a fost iniţiat de Consiliul de Miniştri ai Culturii al Comunităţii Europene, la iniţiativa Melinei Mercouri, ministrul grec al Culturii. Evenimentul a evoluat, fără a pierde însă din vedere principalul său obiectiv: acela de a pune în evidenţă bogăţia şi diversitatea culturilor europene şi a caracteristicilor lor comune, de a promova o mai bună cunoaştere reciprocă între cetăţenii europeni şi de a încuraja un sentiment al apartenenţei la aceeaşi comunitate „europeană”.
În scopul eficientizării acestei inițiative, în anul 1999, Capitalele Europene au fost transformate în mod oficial într-o acţiune a Uniunii Europene. Astfel, au fost stabilite noi criterii şi proceduri de selecţie, s-a elaborat o listă cronologică a statelor membre care indică ordinea în care acestea au dreptul de a găzdui titlul şi a fost creat un juriu european de experţi independenţi pentru a evalua candidaturile. Normele au fost reînnoite în 2006 pentru a spori şi mai mult eficacitatea iniţiativei prin stimularea concurenţei între oraşe şi îmbunătăţirea calităţii ofertelor. Aceste norme noi au introdus, de asemenea, diverse măsuri de asistare a oraşelor în pregătirea acestora, inclusiv un proces de monitorizare. Competiţia pentru titlu este lansată în prezent cu şase ani în avans pentru a oferi oraşelor timp suficient pentru pregătirea acestora înainte de începerea anului pentru care este acordat titlul.
Până în prezent, 48 de orașe s-au bucurat de statutul de Capitală Culturală Europeană, dintre care, în 2013, Marsilia (Franţa) şi Kosice (Slovacia). În anul 2014 el va fi deţinut de orașele Umea (Suedia) și Riga (Letonia). Sibiul a fost desemnat la 27 mai 2004 drept Capitală Culturală Europeană în anul 2007, alături de Luxemburg, cu care a avut un parteneriat special. Sibiu / Hermannstadt şi-a propus să prezinte atunci profilul multicultural al unui oraş vechi de opt secole, sub deviza „City of Culture – Oraşul Culturii”. Între „consecinţe”: publicaţia britanică „The Guardian” a plasat Sibiul pe locul al 9-lea în topul celor mai atrăgătoare zone turistice în 2007, an în care oraşul a primit peste un milion de turişti! S-a adăugat reabilitarea întregului centru istoric al urbei, ceea ce până atunci părea o utopie…
