Discursul lui Adrian Năstase, la Consiliul Naţional al PSD, în calitatea sa de preşedinte al acestui organism politic, regăsit pe blogul său personal, are substanţă, stil, pune întrebări grave, conturează răspunsuri articulate, la cea mai importantă interogaţie: cum ieşim din criză? Pornind de la aserţiunea adversarilor politici aflaţi la guvernare, „PDL susţine că statul nu este nici capabil, nici responsabil pentru ieşirea României din criză, neidentificând pe nimeni altcineva capabil sau responsabil”, Adrian Năstase spune răspicat: „Rolul nostru nu este doar acela de a învinge PDL. Nu este nici doar acela de a găsi soluţii pentru situaţia inimaginabil de proastă în care am ajuns (…) şi nici doar acela de a ne integra într-un context european şi mondial, fără a fi cu totul marginalizaţi. Rolul nostru principal devine acela de a retrezi naţiunea la viaţă, de a o implica în circuitul normal al existenţei sociale”. Demonstraţia sa, extinsă, logică şi convingătoare, conduce la concluzia că ideile stângii sunt cele care vor scoate lumea din criză. Mesajul stângii, care susţine un stat mai activ, mai implicat, mai responsabil, nu mai este, deja, un strigăt în pustiu, nici în tabăra neo-conservatorilor. Dovadă că stânga a obţinut, pentru prima dată în istorie, majoritatea absolută în Senatul francez, după ce câştigase alegerile locale; social-democraţii danezi au câştigat recent alegerile parlamentare şi au dat premierul; în Germania, social-democraţii câştigă land după land; în alegerile locale din Italia, stânga a spulberat dreapta lui Berlusconi. Ori, în acest context, stânga românească, neinhibată, trebuie să se ridice la înălţimea actualelor provocări politice interne. Uşor nu este. La stereotipul retoricii PDL, cu necesitatea reformei, de parcă ar reprezenta ceva imperativ în sine, în afara unui argument suficient sieşi, fără corespondent în realitate, redefinirea identităţii de partid autentic de stânga – solidaritate, responsabilitate, echitate, libertate – este, totuşi, necesar, dar şi problematic, urmând, la nivelul USL, să se acomodeze ideologic cu liberalii, parteneri de dreapta. Social-democraţii lui Victor Ponta au avut, multă vreme, de suferit din cauza problemelor de imagine şi de credibilitate, ingenios confecţionate sau reale. Aflaţi la guvernare, ultima dată temporar, în alianţă efemeră şi neinspirată cu PDL, au afirmat rolul activ al voinţelor pozitive. În concepţia lor, statul nu funcţionează numai ca arbitru, ci şi în calitatea de regulator social, având rolul de a asigura, sub aspect normativ, echitatea socială, indiferent de conţinutul concret ce se asociază acestui principiu. Consiliul Naţional al PSD a fost un eveniment din agenda acestui partid, acum în opoziţie. A salutat uniunea cu liberalii şi conservatorii, în temeiul căreia constituie o alternativă concretă şi corectă la actuala putere. Anul 2012 se doreşte să fie anul victoriei, deşi, aşa cum s-a subliniat, PDL încearcă să se permanentizeze la putere, prin mijloace anti-democratice ce amintesc de statul totalitar. Nici o spaimă nu este mai mare decât aceea mărturisită de posibilă fraudare a alegerilor, ceea ce în nici un stat democratic european nu este de conceput. Un scriitor celebru al zilelor noastre, citat în dezbatere, spunea: „Dacă ne despart de victorie zece paşi, iar noi facem nouă, am pierdut”. De această dată, USL trebuie să facă unsprezece paşi pentru a fi sigură că va câştiga.
