La Craiova poţi trişa fotbalul doar în pauzele competiţionale. Poţi câştiga amicale, poţi prezenta jucători de mâna a treia drept staruri sau îşi poţi fixa obiective măreţe, descrise ca-n poveşti. Îi poţi păcăli suporteri, o vreme, fiindcă oltenii sunt curioşi şi se aprind uşor. Numai că vine şi vremea scadenţei şi aceiaşi olteni sunt cam aprigi la mânie, mai ales după ce şi-au acordat încrederea. Dacă încă din start nu te-ai apropiat măcar de aşteptările şi pretenţiile lor, răbdarea este un cuvânt rar folosit prin zonă. CS Universitatea, echipă girată şi ajutată de autorităţi, a fost încredinţată pentru construcţie unui singur om: Ioan Codoban. El a beneficiat de încrederea acţionarilor şi şi-a asumat reuşita proiectului. Nu-l recomanda nimic pentru a forma o echipă, în special una plecată de la zero. Reuşita Galaţiului poate fi revendicată de experienţa şi priceperea lui Marius Stan, de ambiţia lui Dorinel Munteanu, de o conjunctură favorabilă sau „creată”, nu de un anumit impresar care apoi a pretins sume enorme clubului. Fără a cunoaşte spiritul oltenilor, viziunea lor despre fotbal în general, Codoban s-a apucat să croiască un lot pe la Mogoşoaia, l-a trimis apoi prin Serbia sau pe la Câmpina. OK, să admitem că echipa avea nevoie de omogenizare şi linişte, deşi înainte de a fii găzduit undeva, trebuie întâi să fii prezentat şi cunoscut de amfitrioni, nu apari direct şi începi să sforăi în dormitor. Cu vreo câţiva olteni abia acceptaţi şi ulterior marginalizaţi, s-a pornit un proiect care nu prea degaja iz local. Craiovenilor le place să câştige, dar dacă pierd preferă să o facă pe mâna lor. Vorba lui Caragiale, „Avem şi noi faliţii noştri”, nu trebuie să-i importăm. În amicale nu am dat verdicte asupra băieţilor aduşi în Bănie, deşi ce arătau nu semăna deloc a fotbal. Nu e relevant nici dacă baţi echipe de la ţară, nici dacă eşti învins de nişte sârbi de mâna a doua. Important este să-ţi urmăreşti programul, atât cel fizic, cât şi cel de închegare a relaţiilor de joc, de implementare a elementelor tactice. Iar când apari pe teren trebuie să arăţi măcar că ai exersat ceva. Trupa lui Lincar nu a arătat nici un minut vreun dram de fotbal de când a apărut în Bănie. A remizat cu Bistriţa, echipă încropită greu, fără nume cunoscute, de urmaşii lui „Tata Jean”, deşi 10.000 de spectatori aşteptau în debut măcar un succes chinuit. În loc să treacă peste un eventual trac de început, au urmat apariţii penibile. A fost eliminarea din Cupa României, în faţa unei divizionare C, care intră în topul celor mai ruşinoase momente din istoria fotbalului din Bănie. Veneticii lui Codoban au apărat apoi un 0-0 timp de 90 minute la Severin, scăpând cu noroc de eşec în faţa unei echipe pe care Mititelu nu ştie cum a adunat-o şi cum o va plăti. Apoi episodul Reşiţa, în care o echipă refuzată de 3 antrenori a măturat pe jos cu figuranţii lui Lincar. Problema nu este neapărat scorul sau eşecul în sine. Accidente se pot ivi, „shit happens”, dar de-am fi văzut oleacă fotbal după cei doi ani fără fotbal. La finall meciului, şocul a fost amplificat de declaraţia antrenorului. „Sunt dezamăgit de jucătorii mei…e greu să joci la Craiova dacă nu eşti fotbalist…e cel mai ruşinos eşec din cariera mea”. În primul rând, pe suporteri puţin îi interesează de cariera vreunui antrenor, cu atât mai puţin a unuia care n-a apucat vreun meci în Liga I. Apoi, Lincar ne spune că jucătorii aduşi de el şi de Ioan Codoban nu se ridică la nivelul pretenţiilor. Şi noi ce să facem, Erik (ca pe Lamela) sau Eric (ca pe brazilianul Pandurilor), să aşteptăm să mai faci nişte experimente? Pentru un proiect controversat şi contestat de unii, era din start de rezultate sau cel puţin de un joc decent. Practic, Lincar recunoaşte că el şi Codoban s-au păcălit şi ne-au păcălit cu aceşti jucători. Fiindcă toată lumea din club a admis că banii nu sunt problema. Codoban a condiţionat venirea la Craiova de instalarea lui Lincar şi totodată a afirmat că vor fi aduşi doar jucătorii acceptaţi de Lincar. Asta sună ca pe vremea în care Mititelu venea cu afirmaţii precum „Mogoşanu mi-a spus că x junior are calităţi să ajungă titular” sau „Cioroianu crede că…”, de parcă astfel de antrenori îşi permiteau să aibă vreo părere sau dacă şi-o expuneau i-ar fi luat în seamă cineva. Dacă un impresar impune antrenorul, e evident că acesta nu va accepta jucătorii altui agent, fie ei mai buni, ca să-şi taie din start craca de sub picioare. Nu ştiu dacă Lincar va schimba jucătorii sau dacă Lincar va fi cel schimbat, dar după 2 ani pe „sec”, craiovenii nu vor să vadă aceleaşi păcăleli de care au avut parte atâtea sezoane la rând. Sau măcar vor să înjure unii de-ai lor!
Foarte bine le zici…Scurt, concis si la obiect!!
Comments are closed.