Vorbim despre păstrarea tradiţiilor, obiceiurilor, folclorului autentic, afirmăm cu tărie că ele sunt pavăză împotriva tăvălugului globalizării, dar, cu toate acestea, investim prea puţin în conservarea şi promovarea lor. „Lipsa de interes coroborată cu lipsa unei legislaţii adecvate se resimt îndeosebi în mediul rural, dar şi în urban, unde modernizarea excesivă şi kitsch-ul îşi fac loc din ce în ce mai mult pe post de elemente de civilizaţie tradiţională”, afirmă Amelia Etegan, manager al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj – instituţie de cultură aflată sub patronajul Consiliului Judeţean Dolj. Sperând în a mai „salva” ceva din moştenirea etnofolclorică, de aproximativ şase ani acesta desfăşoară proiectul de cercetare cu tema „Tradiţia şi creaţia populară în satul românesc contemporan – zona etnografică Dolj”, care a vizat până acum 20 de comune. Lipsa de interes, dar şi de finanţare sunt invocate şi când vine vorba despre căminele culturale de la sate, care nu în puţine cazuri nu îşi mai îndeplinesc menirea pentru care au fost înfiinţate. „Cele mai multe au avut şi au o soartă crudă, fiind dezafectate sau folosite cu o destinaţie care nu mai are nimic comun cu cea iniţială”, recunoaşte conducerea Centrului Culturii Tradiţionale Dolj, afirmând că vina aparţine, în majoritatea cazurilor, administraţiilor de la nivel local. Marea mândrie – pentru că au devenit adevărate cărţi de vizită ale CJCPCT Dolj şi branduri ale Craiovei – o reprezintă Festivalul „Maria Tănase” şi Festivalul „Ioana Radu”, ambele evenimente cu o longevitate impresionantă, aidoma instituţiei care le patronează, aflată şi ea în pragul a aproape şase decenii de existenţă. Ajuns la cea de-a XXIIa ediţie, cel dedicat Marii Doamne a Cântecului Popular Românesc va fi unul „de marcă, prestigios”, promite Amelia Etegan, având în vedere că în 2013 se vor împlini 100 de ani de la naşterea şi 50 de la trecerea în eternitate a Mariei Tănase. Până atunci însă instituţia îi invită pe craioveni la expoziţiile de la Galeriile de Artă „Cromatic”, la Alaiul Datinilor, care va avea loc în preajma sărbătorilor de iarnă, în aer liber, ca şi la alte manifestări organizate la sediul din strada „Alexandru Macedonski” nr. 28.
– Aţi continuat proiectul de Cercetare cu tema „Tradiţia şi creaţia populară în satul românesc contemporan – zona etnografică Dolj” şi în această vară, echipa Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj ajungând – din 2006, de când a fost demarat, şi până în prezent – în 20 de comune doljene. Ce a relevant acest proiect, în ce fel sunt folosite informaţiile obţinute şi când aproximaţi că va fi vizată şi ultima localitate a judeţului?
– „Tradiţia şi creaţia popular în satul românesc contemporan – zona etnografică Dolj” este unul dintre proiectele mele favorite, cu toate că nu eu am fost iniţiatorul acestuia, ci colegul meu Dumitru Nicolae. Motivaţia pentru simpatia pe care şi-a atras-o acest proiect – şi nu numai din partea mea – este cel mai probabil dată de latura de istorie a locului care rezidă din fiecare fragment de cercetare la nivelul localităţilor cărora le-am acordat atenţie. Toate informaţiile rezultate din această cercetare sunt importante pentru stabilirea unor demersuri culturale sau care vizează activitatea culturală, meşteşugurile şi se pot constitui în adevărate monografii săteşti, pot complete monografiile deja existente sau pot fi punct de plecare pentru alte proiecte care privesc o arie vastă de domenii cultură, educaţie şcolară, turism etc. De altfel, cercetarea de teren din cadrul acestui program a urmărit crearea de parteneriate cu segmente ale vieţii satului care pot dezvolta aspect ale tradiţiei şi creaţiei populare. Comunele studiate până în prezent ne arată că, fără îndoială, avem foarte multe aspecte ale vieţii rurale cu care ne putem mândri sau pe care le putem folosi în educarea copiilor şi tinerilor, în speranţa că aceştia vor avea un cuvânt de spus în dezvoltarea ulterioară a locurilor natale. Da, până în prezent au fost studiate 20 dintre comunele judeţului Dolj – Afumaţi, Argetoaia, Bistreţ, Celaru, Daneţi, Desa, Dobreşti, Galiciuica, Giubega, Gângiova, Gighera, Giurgiţa, Lipovu, Maglavit, Măceşu de Jos, Melineşti, Pieleşti, Pleniţa, Terpeziţa şi Vârvoru de Jos. În aproape toate localităţile menţionate cercetarea s-a finalizat cu expoziţii foto-documentare – atât în comunele supuse cercetării, cât şi la Galeriile „Cromatic” ale Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj –, menite să stârnească interesul publicului, în cazul nostru comunitatea sătească, sau al altor comune care ar putea să devină subiectul programului nostru. În acest an, atenţia noastră s-a îndreptat asupra comunelor Galiciuica şi Pieleşti, iar pentru a doua jumătate avem programate vizite la Ciupercenii Noi şi Caraula. Cât despre ritmul acestui program, în fiecare an avem programate pentru studiu patru comune doljene şi suntem optimişti în derularea acestuia până la finalizare.
– Rămânând în spaţiul rural, care mai este, în prezent, situaţia căminelor culturale din Dolj, coordonarea şi îndrumarea metodologică a activităţii acestora revenindu-vă, la un moment dat, prin Legea nr. 292/ 2003 privind organizarea şi funcţionarea aşezămintelor culturale? Câte mai activează? Îşi mai ating ele pe deplin, astăzi, obiectivele pentru care fiinţează?
– Din păcate, răspunsul meu nu o să bucure pe nimeni, pentru că nu o să menajez în niciun caz sistemul care distruge, aşa cum spuneau bătrânii noştri sau dascălii de la sate, şi bruma de activitate culturală care mai există. Aflate în administrarea Primăriilor şi Consiliilor Locale – şi este firesc să fie aşa, pentru că sunt finanţate de acestea –, cele mai multe cămine culturale din Dolj au avut şi au o soartă crudă, fiind dezafectate sau folosite cu o destinaţie care nu mai are nimic comun cu cea iniţială. Ar fi trebuit să spun, încă de la început, că Legea nr. 292/2003 privind organizarea şi funcţionarea căminelor cultural care menţiona Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj ca fiind o instituţie cu un rol major în coordonarea personalului angajat al căminelor cultural a fost abrogată şi înlocuită cu mai multe acte normative care însă nu mai prevăd în niciun fel coordonarea căminelor culturale de instituţia noastră. Aşadar, problemele cu care se confruntă căminele cultural ca şi entităţi distincte de reprezentare la nivelul vieţii culturale de la sat sunt multiple şi parcă fără speranţă de rezolvare. Nu încerc să condemn pe nimeni pentru ceea ce se întâmplă, ci doar să spun că există pe acest segment o lipsă acută de fonduri material sau de atenţie pe care ar trebuisă o acordăm unor aspecte extreme de sensibile cum ar fi istoria, educaţia, cultura. Ceea ce ne bucură pe noi, ca şi instituţie de cercetare şi conservarea faptelor de cultură tradiţională, este că există în judeţul Dolj destul de multe localităţi unde administraţia a făcut eforturi considerabile şi, împreună cu personal specializat sau cadre didactice, au reuşit să se evidenţieze printr-o activitate cultural deosebită sau chiar au investit în spaţiile care au destinaţia de cămin cultural, reparându-le sau chiar modernizându-le. Mai mult, cum spuneam şi mai devreme, tot răul a fost spre bine, iar lacunele existente în legislaţie par să fi ambiţionat factorii responsabili, care, în foarte multe commune doljene, au schimbat cursul lucrurilor, înfiinţând ansambluri folclorice sau investind în evenimente culturale. Aş menţiona aici comune ca Pieleşti, Işalniţa, Terpeziţa, Giurgiţa, Desa, Gighera, Pleniţa şi Maglavit.
– Vă pregătiţi, din câte ştiu, încă de pe-acum pentru un important eveniment – festivalul devenit brand pentru Craiova, care poartă numele Marii Doamne a Cântecului Popular Românesc: Maria Tănase. Însemnătatea lui este cu atât mai mare cu cât în 2013, când se va desfăşura a XXII-a ediţie, se vor împlini 100 de ani de la naşterea şi 50 de la trecerea în eternitate a Mariei Tănase. Când şi cum vă propuneţi să marcaţi această sărbătoare, pe cine doriţi să aveţi invitaţi?
– Nu aş şti să vă răspund concret cu privire la localizarea în timp a acestui mare eveniment care, după părerea mea, va fi în totdeaun a emblema oraşului Craiova şi a instituţiei noastre. Cât d espre detaliile legate de organizare, ceea ce pot spune este că pe scen a festivalului vor urca nume mari ale scenei folclorice, laureaţi ai festivalului şi că vom face eforturi pentru o cât mai valoroasă reprezentare a Doljulu i în concurs. Ceea ce pot promite încă de pe acum este că ediţia va fi una de marcă, prestigioasă.
– Cât priveşte activitatea la sediu, cum se va concretiza aceasta în perioada următoare? Sau poate mai aveţi proiecte pe care să le derulaţi în alte spaţii şi de care craiovenii/ doljenii s-ar bucura, cu siguranţă, să afle încă de pe-acum…
– Până la sfârşitul acestui an ne dorim să finalizăm cercetarea în comunele Ciupercenii Noi şi Caraula şi proiectele aflate pe agenda instituţiei pentru anul 2012. Aici s-ar înscrie atât evenimentele legate de calendarul popular, cât şi manifestările stradale precum Alaiul Datinilor, proiect organizat în preajma sărbătorilor de iarnă în aer liber, expoziţiile de la Galeriile „Cromatic” ale Centrului Culturii Tradiţionale Dolj şi cele din comunele supuse cercetării, activităţile conexe din parteneriatele şcolare sau cu alte instituţii care se vor desfăşura fie la noi la sediu, fie în alte spaţii, editare de carte şi, bineînţeles, pregătirea Agendei culturale a Centrului pentru anul 2013. O atenţie deosebită o vom acorda Galeriilor „Cromatic”, pe care, considerăm noi, am reuşit să le readucem în circuitul expoziţional mai ales prin prezenţa membrilor Cenaclului „Constantin Brâncuşi”, care au avut în acest spaţiu nu mai puţin de zece expoziţii din aprilie 2011 şi până în prezent, adică jumătate din expoziţiile din ultima perioadă.
– Ca manager al unei instituţii care trebuie să aibă grijă de conservarea şi promovarea valorilor culturii tradiţionale, resimţiţi lipsuri financiare, de personal, de specialişti, de interes sau… de altă natură?
– Din păcate, răspunsul meu este într-o proporţie covârşitoare afirmativ. Chiar dacă problemele din activitatea Centrului nu au fost unele de natură financiară, pentru că am avut sprijinul necondiţionat al ordonatorului principal de credite – Consiliul Judeţean Dolj –, au existat şi există probleme în ce ceea ce priveşte deficitul de personal, de specialişti. Cu trecerea timpului am pierdut mulţi dintre angajaţii sau colaboratorii valoroşi. Cât despre lipsa de interes, coroborată cu lipsa unei legislaţii adecvate aceasta este din ce în ce mai prezentă, îndeosebi în mediul rural, unde oamenii îşi îndreaptă interesul spre problemele cotidiene, dar şi în urban, unde modernizarea excesivă şi kitschul îşi fac loc tot mai mult pe post de elemente de civilizaţie tradiţională.
