Vai de … noi!

Ne-a vizitat judeţul, mai exact s-a deplasat în incinta sistemului de irigaţii Nedeia – Măceşu, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, însoţit de secretarul de stat Daniel Botănoiu. Pretextul prezenţei într-un judeţ cu preponderent profil agricol, care contează în economia agrară a ţării: starea sistemelor de irigaţii. Care este, de mai mulţi ani, lucru ştiut, proastă. Devalizate, inclusiv după înfiinţarea organizaţiilor de utilizatori ai apei şi a federaţiilor în acelaşi scop, conform prevederilor legii îmbunătăţirilor funciare. Întreaga pledoarie din câmp, din vecinătatea unei staţii de pompare, unde a fost prezent şi ageamiul director al ANIF Dolj – de fapt a ceea ce a mai rămas după devalizarea de care vorbeam, consemnată şi de ultimele rapoarte ale Camerei de Conturi Dolj, – Iulian Bucur, plantat în temeiul apartenenţei politice la „conservatori”. Chiar şi cosmetizată, prin aportul comic al „marelui agricultor al Doljului” Costel Tulitu, ex-primar şi ex-şef al Poliţiei de Frontieră, discuţia nu a adus nimic nou. Decât ceea ce ştiam. E drept că directorul ANIF a raportat, cu nedisimulată „mândrie”, cvasi-patriotică, irigarea anul acesta a 25.000 de hectare, faţă de 4.000 de hectare anul trecut, când nu fusese … încă numit. Cu comedianţi de această factură, există premise luminoase pentru anul viitor, dacă, bineînţeles, rămâne director la ANIF tot Iulian Bucur şi nu e promovat cumva la ministerul de resort. Cum şi ministrul Daniel Constantin, cu studii în zootehnie, s-a arătat la fel de competent, deşi despre „irigaţii” a mai vorbit pe la televiziunile din capitală, unde avusese interlocutori şi specialişti autentici în materie, toată tevatura nu a fost altceva decât o pierdere de timp. O gargară facilă. Şi deloc un semnal. Doljul, aidoma altor judeţe din câmpia Dunării, are particularităţile sale climatice, şi dacă nu plouă zece-doisprezece zile, se resimt efectele secetei. Cu alte cuvinte, „ploaia la comandă” este vitală. Surse de apă cu notabile debite există: Dunărea şi Jiul. Şi când s-au conceput marile sisteme de irigaţii, acompaniate de „sistemele locale”, exact acest lucru s-a avut în vedere. Ca o paranteză, Iordanul, râu în Orientul Apropiat (320 kilometri lungime), cu un debit mult mai mic decât al Jiului (331 kilometri lungime), asigură sursa de apă dulce pentru agricultura prosperă a Israelului, cu deşertul Negev, şi Iordaniei. Să revenim la irigaţiile din Dolj. Lucru ştiut, începând cu 2012 activitatea de irigaţii nu mai beneficiază de ajutoare de la bugetul de stat (Legea nr.281/2010 pentru abrogarea unor reglementări în domeniul ajutoarelor de stat în agricultură), în temeiul prevederilor Tratatului de aderare, ratificat prin Legea nr.157/2005. Prin Ordonanţa de Urgenţă nr.65/2011 privind modificarea Legii îmbunătăţirilor funciare (nr.138/2004) a fost reformulat şi articolul 60, în sensul că „structura tarifului pentru livrarea apei pentru irigaţii şi a tarifului sezonier, modalitatea de ajustare periodică a acestora (…) se stabilesc prin normele metodologice privind calculul şi plata tarifelor pentru serviciile de îmbunătăţiri funciare, aprobate prin Ordin al ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale”. Deci, o referire a ministrului Daniel Constantin trebuia să vizeze în exclusivitate şi aceste tarife „împovărătoare” pentru producătorul agricol, mai ales că, în M.O. din 6 martie a.c., a fost publicat Ordinul nr.30/2013 al MADR pentru aprobarea normelor metodologice privind calculul şi plata tarifelor pentru serviciile de îmbunătăţiri funciare. Liga Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii (LUAI) anunţase că s-a obţinut, prin negocieri, reducerea tarifelor de livrare a apei faţă de anul precedent. Ceea ce nu s-a resimţit. De ce nu e gratuită apa pentru irigaţii, sub pretextul … prezervării biotopului, cum, de altfel, s-a şi propus? Cât priveşte renegocierea preţului la energie electrică pentru irigaţii, care, în structura de costuri reprezintă peste 90%, cu CEZ, cum îşi dădea cu părerea Iulian Bucur (se întoarce în mormânt marele specialist al Doljului, Emil Marghitu), de parcă îl oprise cineva să facă asta din primăvară, demersul e … sortit eşecului, mai viabilă rămânând utilizarea „cotei” din energia verde pentru sistemul ANIF. Prevăzător, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, încheiase la 13 mai a.c. un protocol cu Patriarhia Română pentru promovarea satului românesc, mizând pe aportul preoţilor şi al paparudelor în chemarea norilor de ploaie. De cele 60 milioane de euro, din fonduri europene, pentru reabilitarea staţiilor de punere sub presiune la sistemele de irigaţii, cum promitea printr-o declaraţie de presă, nu s-a mai pomenit nimic. Şi mare lucru nu s-a mai discutat nici despre infrastructura, nu de mult reabilitată cu fonduri publice, făcută praf. În schimb, a fost livrată o perlă memorabilă: „Am văzut că toată lumea spune acum că producţia este mare pentru că a plouat. Dar nu este chiar aşa, cu ploaia se fac 5-6 tone la hectar, iar cu irigatul 12 tone”. Cugetare profundă. Valabilă doar în cazul în care fermierii şi-ar descânta grâul cu versurile populare „Să creşti mare şi voinic/ Şi pe soare şi pe frig / Şi să fii rotund în spic/ Dându-ţi apă şi… nimic”. Şi la învăţământul agro-zootehnic de masă, din alte vremuri, se discuta cu mai multă competenţă.

P.S. Aproape neinsipirat locul ales pentru vizita ministrului Agriculturii, Daniel Constantin. În afara nivelului de apă pe un canal magistral, nu putea fi zărit măcar un aspersor funcţionând.