Florian Călina, elevul genial al Colegiului Naţional Fraţii Buzeşti din Craiova

0
630

Florian Călina este elevul genial al Colegiului Naţional Fraţii Buzeşti din Craiova, fiind unul din cei patru elevi care vor reprezenta România la una dintre cele mai complexe competiţii internaţionale – Olimpiada de Ştiinţe ale Pământului, care se va desfăşura luna viitoare, în Thailanda. Dezinvolt şi cu o logică a discursului care îi trădează mintea ordonată, Florian explică, în cuvinte extrem de simple şi directe, cum a reuşit să pună în mişcare un întreg mecanism al ştiinţelor exacte: începând de la cei mai fragezi ani, cu o matematică solidă, apoi cu o pasiune incredibilă pentru chimie, ca să ajungă acum să descopere lingvistica şi ştiinţele pământului, materii care nu se predau în şcoală, dar care antreneză toate cunoştinţele dobândite în anii de gimnaziu şi liceu. Este un adevărat periplu prin ştiinţe, unul care, în mod normal, nu poate fi accesibil oricărei minţi, dar care pe Florian Călina îl pune mereu la încercare. Iar atunci când ştiinţele iau o mică pauză, în sufletul său se coboară artele, Florian Călina fiind pictorul care pune culoare pe pânze şi povestitorul de basme, care tranformă lumea în cele mai frumoase ficţiuni pentru copii.     

Calificarea în lotul restrâns al Olimpiadei Internaţionale de Ştiinţe ale Pământului este cea mai mare performanţă a ta de până acum. Cum ai reuşit aceste lucru?

Este o competiţie foarte dificilă pentru că, pentru calificarea în lotul lărgit, este nevoie să fie cunoscute, în detaliu, cele patru discipline ale ştiinţelor exacte – fizica, chimia, biologia şi geografia. Pentru calificarea în lotul restrâns, se schimbă complet materia, este nevoie de biologie, meteorologie, astronomie şi hidrologie, care sunt nişte domenii foarte vaste, ce nu se predau în şcoli. Prin urmare, am fost nevoit să mă pregătesc singur sau cu profesori, şi le mulţumesc din suflet domnilor profesori de la Fraţii Buzeşti şi domnului profesor Octavian Georgescu de la Colegiul Carol I, care m-a ajutat cu partea de astronomie. Am mers la judeţeană deoarece mi-a plăcut foarte mult structura acestei olimpiade şi m-am calificat la naţională. Apoi am intrat în lotul lărgit, pentru prima dată în anul trecut. Anul acesta, m-am străduit mai mult şi m-am calificat şi în lotul restrâns.

Mai este vreun elev în acest lot restrâns?

Nu, numai este nici un elev din Craiova, sunt doar elevi din Oradea, Iaşi şi Bucureşti, suntem doar patru elevi. Timp de două săptămâni şi jumătate, ne-am pregătit la Bucureşti, la Facultatea de Geografie, la cea de Biologie, la Observatorul astronomic Urseanu şi la Institutul Meteorologic. Dar, practic, pregătirea pentru anul acesta a început după ce s-a terminat lotul de anul trecut. Din iunie 2017, am început să mă pregătesc pentru acest moment.

Aproape fără pauză…

În afară de binemeritatele mele vacanţe, da, am învăţat aproape continuu…

Şi cum ai reuşit să te pregăteşti?

Am căutat, pe cont propriu, multe lucrări, unele mi-au fost recomandate şi de profesorii de geografie de la lot. Am studiat mai mult materiale în limba engleză, apoi cursuri de meteorologie, care se predau în facultate. Am primit, de asemenea, materiale şi de la foştii olimpici, pentru că subiectele care se dau acolo sunt unele diferite de ceea ce se face la clasă. Am căutat şi singur, mi-am comandat cărţi şi în străinătate, în limba engleză.

Ce aşteptări ai de la Olimpiada de Ştiinţe ale Pământului?

Olimpiada va avea loc în Thailanda, vom pleca pe 7 august din România. Nu pot să spun că am aşteptări pentru că, la etapele naţionale şi de restrângere a lotului, ştiam cu cine voi concura, dar acum sunt copii din toate ţările lumii. Sunt emoţionat, în sensul bun, pentru că abia aştept să văd tipurile de subiecte, unele care se schimbă în fiecare an. La etapa internaţională vor fi subiecte din geologie, astronomie, hidrologie şi meteorologie. Cu excepţia unei mici părţi de geografie fizică, învăţată în clasa a IX-a, nimic nu se predă la şcoală. 

Până la Olimpiada de Ştiinţe, ai excelat şi la Chimie. Chiar tu eşti cel care ai adus organizarea fazei naţionale a acestei competiţii la Craiova, clasându-te pe primul loc. De când a început această pasiune deosebită a ta pentru chimie?

În clasa a VII-a, am început participarea mea la olimpiade cu chimia. De atunci şi până acum, deci de cinci ani, particip constant la această olimpiadă. La Ştiinţele Pământului am ajuns, de fapt, tot din dorinţa de a învăţa şi mai multă chimie. De fiecare dată am avut rezultate speciale, menţiuni speciale până în clasa a IX-a, premiul I la faza naţională în clasa a X-a şi menţiune în clasa a XI-a. Mi-a plăcut foarte mult această materie. De trei ori, am fost şi în taberele pregătitoare, desfăşurate la Târgu-Mureş, Baia Mare şi Timişoara. Este un lucru deosebit pentru că acei profesori, care sunt profesori universitari, sunt şi în comisiile naţionale şi au o idee mai amănunţită vizavi de tipurile de subiecte şi ne pot ajuta atât la olimpiade, cât şi dacă vrem să urmăm o carieră în chimie.

Şi tu vrei să urmezi o carieră în chimie?

Eu vreau să fac Facultatea de Medicină la Bucureşti. Mi-ar plăcea să urmez acolo cardiologia, dar este posibil să mi se mai schimbe opţiunile în timp. De asemenea, mi-ar plăcea şi genetica, doar că nu aş putea să o fac în România, fiind mai mult o muncă de laborator. De când eram mic, îmi doream să fiu medic şi am ales chimia ca o materie care să mă ajute în continuare. Astronomia este o pasiune nouă.

De unde, totuşi, această aplecare spre chimie? De la familie, poate…

Nu este nicidecum o moştenire de familie, mama mea este profesor de matematică, iar tatăl este inginer. Dar am considerat tot timpul că matematica este o bază pe care să o aplic în altceva, iar eu am ales chimia şi lingvistica. De fapt, am ales mai multe materii – chimia, lingvistica şi ştiinţele pământului – care au o mare legătură cu matematica, care este regina ştiinţelor şi ne ajută în orice domeniu. Deci nu a fost o risipă faptul că, în gimnaziu, am mers la olimpiada de matematică. Apoi m-am axat pe chimie, pentru că am considerat că are o importanţă mai mare şi de viitor. Sunt anumite medicamente ce se rezumă la formule chimice, la polimeri şi am ales să fac ceva care poate revoluţiona în viitor.  

O altă materie spre care te-ai îndreptat este lingvistica, care, iarăşi, nu se predă la şcoală. Cum ai descoperit-o şi cum te-ai pregătit?

La olimpiada de anul acesta, am fost locul 7, la nivel naţional, şi am obţinut menţiune. Am descoperit lingvistica în clasa a VIII-a, când am participat prima dată. De atunci încolo, trei ani la rând, am fost la etapele naţionale, unde am obţinut menţiuni de fiecare dată. În clasa a XII-a, vreau neapărat să mai particip din nou. Lingvistica este o pasiune şi nici nu necesită o pregătire specială, este mai mult logică matematică, deducţii, adică este exact aşa cum o numesc organizatorii: olimpiada copiilor deştepţi. Nu este nevoie, deci, de o pregătire intensă din punct de vedere teoretic, ci trebuie făcute doar legături pentru a deduce diverse semnificaţii.

Tu eşti, indiscutabil, mândria Colegiului Fraţii Buzeşti. Dacă ar fi să faci o nouă opţiune, te-ai duce către un alt liceu?

Mi-a plăcut foarte mult acest colegiu şi ţin la el, pentru că am întâlnit persoane deosebite, profesori dedicaţi. Laboratoarele sunt mult mai dotate decât în alte licee – totuşi, nu cât ar trebui – şi se comandă, în fiecare an, substanţe pentru anul viitor. Adică se ţine cont şi de necesităţi. Sunt şi mulţi olimpici, în fiecare an.

Cum vezi generaţiile care vin, crezi că îţi va mai călca pe urme cineva?

Cu siguranţă, pentru că nu este atât de greu. Este nevoie de timp dedicat, dar este un lucru care se va mai întâmpla şi consider că fiecare copil, care îşi pune în gând să realizeze ceva, va reuşi la un moment dat. Poate că nici eu, în clasa a VI-a, nu visam că voi ajunge la internaţională, dar, în timp, am reuşit să îmi ating visul.

Ai talent şi la pictură..

Da, am avut şase expoziţii personale de pictură. De când eram foarte mic, îmi plăcea să desenez, iar părinţii mei m-au împins în această direcţie, ducându-mă la profesori care să mă ajute. De la fiecare, am luat câte ceva: curajul de a îmbina culori, curajul de a picta pe pânze mult mai mari, curajul de a nu respecta nişte reguli. Am foarte mulţi pictori care îmi plac, Dali şi Picasso, atât etapele incipiente, cât şi cubismul. Şi eu am pictat cam în toate stilurile, am început cu realismul, am făcut şi portrete şi naturi statistice, iar acum fac abstractizări în artă.

Pictezi chiar şi acum?

Da, pictez şi acum pentru că este modalitatea mea principală de relaxare.

Şi şahul este o altă pasiune a ta. Ştiu că ai participat la mai multe    competiţii…

Bunicul meu a fost un mare şahist şi profesor de şah. Domnia sa a pregătit mulţi copii, m-a pregătit şi pe mine. Şahul a fost un domeniu care m-a ajutat foarte mult pentru lingvistică, fiind vorba de strategie.

Pictură, şah…dar şi creaţie literară. Pe toate le-ai descoperit, le-ai explorat şi ai cules laurii.

Am participat la o competiţie internaţională de creaţie literară, de basme, „Basmele Reginei Maria”, din clasa a II-a şi particip continuu, în fiecare an. Am fost şi anul acesta, am scris o pagină de jurnal. Premierea se face la Palatul Regal din Bucureşti de către Principesa Margareta. Compun basme, pagini de jurnal. De cele mai multe ori, pot să transpun basmele în pictură şi picturile în basme. Şi mama îmi spunea poveşti când eram mic, iar poveştile erau compuse chiar de ea. Avea o poveste despre tablouri, cu o familie de tablouri, şi îmi plăcea foarte mult această poveste… Sensibilitatea am moştenit-o şi de la mama, dar în egală măsură şi de la tata. Este foarte interesant acest concurs, s-au făcut cărţi în fiecare an, şi recomand şi altor elevi să participe. Ideea acestui concurs a plecat chiar de la Palatul Copiilor din Craiova. De fapt, au fost două doamne profesoare de limba română, doamna Carmen Ştefănescu, directorul Colegiului Fraţii Buzeşti, şi doamna profesor Calafateanu, care au pus, practic, bazele acestui concurs.

Cine te-a susţinut cel mai mult în acest parcurs formidabil?

Părinţii mei m-au susţinut în tot ceea ce am făcut şi le mulţumesc foarte mult pentru asta. Familia este enorm de importantă, mai ales în partea de început, pentru că la început cineva trebuie să-ţi dea un impuls ca să-ţi urmezi visele. Este nevoie şi de o doză de curaj, pentru a încerca să performezi în mai multe domenii. Unii spun că trebuie să rămâi într-un singur domeniu, dar părinţii mei m-au îndrumat către mai multe domenii. Eu am explorat mai multe domenii, iar la final m-am hotărăt către ce voi merge.

Dar cum ai timp să le faci pe toate, mai este loc şi pentru distracţie? Cum te organizezi?

Este timp pentru toate, timpul e prietenul meu. Este mai greu în anumite perioade, dar încerc să văd partea plină a paharului şi mă organizez în aşa fel încât să-mi rămână timp şi pentru pictură, şi pentru relaxare. Am timp şi să ies cu prietenii în oraş, să mergem să vizionăm un film bun. Totodată, îmi place să călătoresc foarte mult. 

Care ţară te-a impresionat cel mai mult?

Am fost în SUA, în 2013, în California, unde mi-a plăcut foarte mult, mai ales grija lor pentru curăţenie, mi-au plăcut şi oamenii. Şi Spania mi-a plăcut foarte mult, am fost în Andaluzia şi am apreciat acolo ordinea. Luna trecută, am fost în Franţa, în Bretania.

Unde te vezi peste zece ani şi ce ai schimba în ţara asta?

Peste zece ani, mă văd un medic rezident. În ceea ce priveşte ţara noastră, eu cred că schimbarea ar trebui să vină din partea generaţiei tinere, dar mulţi dintre aceşti tineri nu rămân în ţară pe motiv că nu le sunt oferite condiţii. Şi atunci schimbarea trebui să vină acum şi de aici. Nu se poate să aşteptăm ca cineva anume să facă o schimbare. Pe undeva, elevii sunt împinşi să şi plece, ceea ce nu este în regulă.

Ce îţi place şi ce nu îţi place în România? Cu ce te-ai confruntat tu în această perioadă?

Îmi place România pentru că este o ţară foarte frumoasă. Apreciez că încă avem valori de familie, există respect între membri familiei şi respect în societate. Încă se pune preţ pe educaţie, ceea ce este un lucru foarte bun. Dar sunt şi lucruri mai puţin bune….ignoranţă, lipsă de înţelegere. Consider că trebuie înţeleasă şi sensibilitatea fiecărui elev. Este foarte greu să ajungi de la o olimpiadă naţională la alta şi cred că ar trebui pus accentul nu numai pe rezultatul în sine, ci şi pe psihic, pe motivaţie, pe atenţia mai mare la sentimentele fiecăruia.

Ce te-a determinat să nu renunţi?

Fără sprijinul părinţilor mei nu aş fi reuşit, pentru că ei, de fiecare dată, mi-au spus „da, se poate, nu este nimic dacă greşeşti…ne vom ridica şi vom continua”. La fel îmi spune şi doamna profesoară de Fizică: „în primul rând să fim sănătoşi, după asta vine performanţa…”. Cel mai important factor este puterea de a nu renunţa niciodată şi de a face un lucru bine, până la capăt. Am învăţat de la familia noastră că niciodată nu trebuie să ne dăm bătuţi şi întotdeauna, dacă ai început ceva, trebuie dus până la capăt.

Peste o lună şi jumătate te întorci la şcoală, în clasa a XII-a. Ce planuri ai pentru acest ultim an de liceu?

În clasa a XII-a, voi continua cu Lingvistica şi Chimia şi voi merge mai departe cu Ştiinţele Pământului, fiindcă pasiunea nu se opreşte doar la rang de olimpiadă, ci merge mai departe. Toată viaţa mă voi uita pe cer după constelaţii, toată viaţa mă voi uita la o rocă şi voi analiza granitul sau mineralele din care este compusă roca respectivă. Întotdeauna va rămâne o pasiune, iar faptul că am ajuns la nivelul de olimpiadă internaţională este răsplata pentru pasiune. Nu învăţ niciodată pentru olimpiadă, ci pentru mine. Iar dacă la olimpiadă obţin un rezultat bun, mă bucur şi merg mai departe.

Care sunt profesorii care ţi-au rămas la suflet…?

Sunt foarte mulţi profesori care şi-au pus amprenta asupra educaţiei mele, având şi foarte multe materii pe care am ales să le explorez – Matematica, Chimia, Fizica, Biologia, Geografia…dar şi Limba Română. Însă, am să-i menţionez pe cei cu care m-am pregătit pentru Olimpiada Ştiinţele Pământului: la Fizică, cu doamna profesor Ioniţă Ioana, care este şi diriginta mea; la Biologie, cu doamna profesor Ştefan Camelina, la Astronomie, cu domnul profesor Georgescu Octavian de la Colegiul Carol I, iar la Geografie, cu doamna profesor Marga Avram, care, deşi nu este profesorul meu de la clasă, m-a ajutat foarte mult. Le mulţumesc pe această cale tuturor profesorilor care m-au sprijinit şi m-au ajutat să ating această performanţă.

Interviu realizat de MARGA BULUGEAN şi LAURA MOŢÎRLICHE