După ce plenul Senatului a respins marţi solicitarea preşedintelui Klaus Iohannis de reexaminare a legii privind „educaţia sexuală” în şcoli, ca materie separată –fără solicitarea acordului părinţilor- legea adoptată în forma iniţială, dar cu denumirea de „educaţie sanitară” va merge la Camera Deputaţilor care este for decizional. Forma votată de parlamentari este cea în care este nevoie de acordul scris al părinţilor. Patriarhia Română, prin purtătorul său de cuvânt, Vasile Bănescu, a formulat mai multe precizări legate de respectiva lege, elaborată sub presiuni oengiste şi partizane, sfidându-se voinţa părinţilor şi drepturile lor constituţionale de a decide asupra educaţiei propriilor copii. Vasile Bănescu, infomează Basilica, reaminteşte că există deja în curricula şcolară materii, în afară de Biologie, al cărui conţinut este adecvat predării noţiuniilor necesare elevilor pe teme legate de sexualitate (consiliere şi dezvoltare a personalităţii, educaţie pentru sănătate, pregătiţi pentru viaţă; adolescenţă şi autocunoaştere). „Patriarhia română, dar şi alte biserici din România pledează ferm pentru disocierea programei şcolare de orice tip de ideologie, precum ideologia de gen sau de recomandările ideologizant alienante cuprinsă în Documentul biroului regional OMS pentru Europa şi BZgA intitulat „Standarde pentru educaţia sexuală în Europa” – un cadru pentru factorii de decizie politică, specialişti şi autorităţi din domeniul educaţiei şi sănătăţii”. Poziţia Bisericii Ortodoxe Române, care a susţinut permanent caracterul opţional în şcoli al orelor de educaţie pentru viaţă, poziţie împărtăşită şi de celelalte culte religioase, se circumscrie deplin prevederilor constituţionale în vigoare. „Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine (art. 29, al. 6)”. Aşadar, nu există nici un temei obiectiv ca statul să impună un model ideologic în educaţia copiilor, peste acordul şi convingerile copiilor. De altfel, BOR susţine că acţiunea reprezintă un atentat asupra inocenţei copiilor. Numai că, din nou, s-a auzit vocea „hipercompetentului” vicepremier Dan Barna că trebuie să „ne gândim la copii şi nu la himerele medievale ale părinţilor”. Balivernele vicepremierului Dan Barna, livrate într-o cadenţă amuţitoare, au devenit deja obositoare. Problema este însă alta, din păcate mult mai periculoasă: ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, susţine introducerea educaţiei sexuale în şcoli şi îşi asumă promovarea unei discipline obligatorii –educaţie pentru viaţă -care să cuprindă de la clasa a V-a până la clasa a XII-a- module adaptate vârstei elevilor. PNL şi PSD au venit cu un amendament vizând acordul scris al părinţilor sau ai reprezentanţilor legali ai copiilor, pe care premierul Florin Cîţu l-a trecut în derizoriu în referirea la această chestiune. Întreaga tevatură este lipsită de orice noimă, în sensul că nu chestiunea „educaţiei sanitare”, introdusă în curriculă, era una imperativă pentru şcoala românească, la marginea unei îndelungate perioade de învăţământ online, în condiţiile de acum cunoscute. Pe de altă parte, desconsiderarea jenantă a punctului de vedere al Patriarhiei Române, pe o astfel de temă sensibilă, este descumpănitoare de-a dreptul. Când USR-Plus, o formaţiune cu 13% în sondaje, se preocupă şi de educaţia sanitară a copiilor, şi doreşte să-şi impună anacronicele puncte de vedere, prin justificări aberante, sistemul de educaţie din România are o mare problemă, sau resimte o ameninţare grosieră, de la rosturile sale, aşa cum le-a definit cândva Spiru Haret „Sistemul şcolar al unei ţări trebuie să fie oglinda fidelă a trebuinţelor, aspiraţiilor şi caracterului naţional al poporului care o locuieşte. (…)Întreitul scop al învăţământului este să formeze buni cetăţeni, să procure tuturor tinerilor fondul de cunoştiinţe care este indispensabil oricărui om în viaţă, fără deosebire de treapta socială şi să formeze contingente pentru toate carierele care sunt necesare pentru viaţa completă şi armonică a statului”.
