Plecarea unui artist: Johan Cruyff

0
63

În februarie ne asigurase: „Acum eu conduc cu 2-0, într-un meci la pauză, dar evident meciul nu s-a sfârşit. Eu sunt convins că îl voi termina cu o victorie”. Vestea stingerii lui din viaţă este descumpănitoare. Johan Cruyff era jocul, întotdeauna inspirat. Elaborat. El aduce fotbalul total. Ştefan Kovaci, îl considera propriul său fiu. Primul nume pe care antrenorul Rinus Michel, la echipa naţională „portocala mecanică”, când stabilea bariera între atac şi apărare. Johan Cruyff era şeful de orchestră de la Ajax Amsterdam, câştigătoarea Cupei Campionilor europeni (1971, 1972, 1973) cu Rep, Neeskens sau Keizer, sau la naţionala Olandei, finalistă la CM 1974 şi 1978 (când Johan Cruyff nu a făcut deplasarea în Argentina). Tehnică desăvârşită, dribling derutant, agilitate, viteză în execuţii şi peste toate o inteligenţă uimitoarea prin soluţiile tehnice şi tactice etalate. La Barcelona, în sezonul 1973-1974, seamăna cu George Best. A fost unul dintre cele mai scumpe transferuri, în fotbalul spaniol, undeva în jurul a 3 milioane de dolari. De la Barcelona a plecat la New York, Los Angeles, Washington, Levante şi Feyenoord pentru un ultim tur de pistă la începutul anilor 80, devenind un antrenor cu har la FC Barcelona (1988-1996). Totdeauna în serviciul jocului. Frank Rijkaard, Pep Guardiola şi Louis Enrique erau consideraţi ca moştenitorii săi. Câştigător al Balonului de aur, în 3 rânduri, ca şi Michel Platini, Marco Van Basten, Cristiano Ronaldo şi Lionel Messi. Se spune că influenţa sa a fost una imensă la nivelul fotbalului mondial. Cu nr. 14 pe tricou, Johan Cruyff rămâne un dansator în crampoane. Michel Platini l-a numit cel mai bun jucător pe care l-a avut Europa. Plecarea lui dintre noi este o mare tristeţe.