Nicolas Sarkozy, aflat în plină campanie electorală prezidenţială, a identificat o nouă temă de atac: fundamentalismul. În câteva ore, „preşedintele protector” a redesenat totalmente campania sa. Ieşirea, criza cu chestiunile economice şi sociale. Adio bilanţ. Important era să deplaseze, pentru o lună, toată dezbaterea, asupra unui singur subiect: securitatea. „Ameninţarea islamică” cu imigraţia şi mica muzică de fond pe carne tocată. Candidatul Sarkozy adoră să aibă în mână o temă ispititoare. El şi apropiaţii săi au evocat realegerea lui George W. Bush, în 2004, multă vreme bătut de John Karry, înainte de a se impune în final. Cum campania sa avansa fără a şti cum ar putea evita înfrângerea, candidatul UMP descoperă valorificarea atributelor funcţiei sale printr-un „război” pe care îl conduce. Acesta nu este unul extern, precum al lui Bush în Irak, ci unul intern, contra fundamentalismului. Preşedintele a dat mâna cu toţi adversarii săi la ceremonia de omagiere a militarilor, la Montauban. De asemenea, a multiplicat apelul la unitatea naţiunii, pozând în garant. Fără a uita a pune în gardă, contra amalgamărilor cu „compatrioţii noştri musulmani, care nu au nimic comun cu motivaţiile unui terorism nebun”. Pentru a da o formă, Nicolas Sarkozy a decis să treacă la atac. Abia terminată ceremonia de omagiu a militarilor asasinaţi şi spadasinii săi au trecut la discreditarea, cu o rară violenţă, a socialiştilor, pe presupusul lor deficit: securitatea. Acceaşi temă pe care Jacque Chirac, în postura periculoasă, a folosit-o, salvându-se, în 2002, cu Jean Marie Le Pen, în turul doi. Lecţia lui Chirac este şi astăzi, în continuare, coşmarul stângii. Un lucru este de acum sigur: armistiţiul de la începutul săptămânii, prilejuit de evenimentele derulate la Toulouse şi de intervenţia RAID, este terminată. Miercuri seară, Jean Francois Cope, secretarul general al UMP, a cerut în „Le Figaro”, lui Francois Hollande şi Marine Le Pen, să „păstreze demnitatea corespunzătoare”, pentru a declanşa, a doua zi, într-o conferinţă de presă, asaltul final: „În timp ce noi am avut un comportament de demnitate şi reţinere, un număr de candidaţi la alegerile prezidenţiale n-au manifestat respect în timp de doliu”. Atât au aşteptat socialiştii: „UMP comite o abatere gravă” a estimat un pic mai târziu, în „Le Monde”, Manuel Valls, director de comunicare al lui Hollande. Pierre Moscovici, directorul de campanie al lui Hollande, l-a acuzat, la rândul său, pe Jean Francois Cope de indecenţă. „Se merge prea departe. Dar nu vom cădea în această capcană”. Joi dimineaţă, deputatul Jean Jacques Urvoas, secretarul naţional pe chestiuni de securitate al PS, a inversat tendinţa. „Dacă am înţeles bine, RAID n-a fost capabilă, în 30 de ore, să caute un individ singur într-un apartament”. Şi războiul s-a mutat pe Twitter, după ce s-a descoperit că ministrul de Interne, Claude Gueant, s-a ocupat trei zile de securitatea internă.
