PASE SCURTE, PASE LUNGI – Michel Platini „Ma vie comme un match”

0
134
Mar del Plata – 1978 – Mundialul argentinian: Niculae Rainea îi arată cartonaşul galben lui Platini, într-o partidă cu Italia.

Michel Platini n-a avut nici-o dificultate, la cel de-al 35-lea Congres UEFA, de marţi, în adjudecarea unui nou mandat de preşedinte al acestui organism, care reuneşte 53 de federaţii naţionale. Mai mult, spre deosebire de 2007, când a obţinut primul mandat, de această dată s-a trecut prin consens peste procedura de vot, fiind doar aclamat, fără rezerve de delegaţi, ca unic candidat. Toate elitele fotbalului european, reunite la Paris, la Grand Palais, au ascultat omagiul preşedintelui francez, Nicolas Sarkozy, la adresa fostului căpitan al echipei naţionale a Franţei, transmis de ministrul sportului Chantal Jouano. Nicolas Sarkozy ar fi dorit, potrivit presei franceze, să participe personal la Congresul UEFA, însă evenimentele din Libia l-au obligat la modificarea agendei. „Tu, dragă Michel, eşti obsesia echităţii între cluburi, a spus şeful statului francez, în mesajul său, citit de ministrul sportului. Eu ştiu implicarea ta pentru promovarea fair-play-ului financiar, lupta împotriva corupţiei, lupta împotriva violenţei şi rasismului în arenele sportive sau în protecţia tinerilor fotbalişti. Fără acest angajament total şi continuu al UEFA în favoarea integrităţii sportive, dragostea faţă de fotbal ar risca să fie ameninţată.” La rândul său preşedintele F.F.F., Fernand Duchaussoy, a premărit calităţile preşedintelui UEFA, aproape fără rezerve „Ca şi în teren, ieri, unde Michel Platini s-a dovedit un adevărat strateg, anticipând totul şi înscriind goluri decisive, tot aşa şi în funcţia de preşedinte al UEFA. Am fost norocos să mă aflu la Dusseldorf, în ianuarie 2007, la alegerea sa în fruntea instanţei europene. Şi încă îmi amintesc cuvintele rostite în acea zi: dialog, solidaritate, corectitudine, parteneriat, unitate. Toate aceste valori au fost strălucit apărate de Michel Platini în cursul primului său mandat.” Copleşit de elogii, Michel Platini nu şi-a ascuns satisfacţia pentru eclatantele complimente. „Niciodată nu am crezut că eu, fiul unor imigranţi italieni, care a crescut într-o mică localitate, Lorraine, o să mă adresez vouă, la Grand Palais, în calitate de preşedinte al UEFA. Sunt mândru în a continua a fi în serviciul vostru şi al fotbalului. Sunt mândru de încrederea acordată.” Realegerea lui Michel Platini, ca preşedinte al UEFA a excedat fotbalul, fiind o chestiune de mândrie naţională a francezilor. Asta e cert. Şi în context ar fi trebuit să salutăm şi noi, românii, realegerea lui Mircea Sandu în Comitetul Executiv al UEFA, în faţa unor contracandidaţi serioşi, precum polonezul Grzegorz Lato, portughezul Gilberto Madail şi cehul Ivan Hasek. Dar am găsit de cuviinţă să fim doar maliţioşi. Mircea Sandu ne reprezintă la UEFA, ceea ce nu e puţin lucru. Restul sunt discuţii sterile, resentimente oloage şi invidii personale. Spunea Michel Platini, acum în vârstă de 55 ani, în cartea sa „Ma vie comme un match”  (ed. Robert Laffont – Paris – 1987): Je suis „mort” a trente-deux ans, le 17 mai 1987. Într-adevăr, partida Juventus Torino – Brescia, din campionatul Italiei, a fost ultima pentru el ca jucător. Totul a fost atunci trist. Deprimant. Şi totul a fost acum, la realegerea sa ca preşedinte al UEFA, grandios. Şi nu este exclus deloc ca Michel Platini să devină preşedintele FIFA.