O nervozitate mârăită se face tot mai resimţită!

De acord cu un lucru: misiunea premierului Florin Cîţu, în astfel de vremuri, nu e deloc uşoară. Nu e mai puţin adevărat că şi demersurile domniei sale nu par deloc tonice, dătătoare de speranţe. Poate nici nu ar avea cum. Protestele se adună şi de la minerii din Valea Jiului, nemulţumirea –contagioasă- a scos în stradă şi poliţiştii de la penitenciare şi pe cei de la sindicate, dar şi sindicaliştii de la Cartel Alfa, membrii Consiliului naţional al federaţiei Sanitas, cu revendicări nu uşor de înfăptuit în condiţiile unui buget de austeritate, prin care lista privaţiunilor s-a tot lăbărţat. Invitat în Camera Deputaţilor, de parlamentarii social-democraţi, premierul a probat un prag de reactivitate extrem de scăzut, după ce a vorbit, cu emfază, de „cea mai mare creştere economică din UE în cea mai mare criză economică din ultimii 100 de ani” şi zeflemitor a spus despre cei care îl contestau că sunt slugile lui Liviu Dragnea. Ce căuta numele lui Liviu Dragnea sau Darius Vâlcov în toată povetea de la Camera Deputaţilor nu s-a înţeles pre bine, dar evident că a urmat o confruntare prost croită în substanţa ei. Misiunea premierului era să explice, cu răbdare, în măsura posibilă, construcţia unui buget care nemulţumeşte toate categoriile sociale. Este drept, toate bugetele de regulă stârnesc valuri de proteste, dar în cazul de faţă s-a văzut altceva şi anume o adversitate organică, irigată de pusee de vanitate şi intoleranţă mai ales după ce premierul i-a trimis, printr-o gamă de afirmaţii colaterale pe Marcel Ciolacu, Sorin Grindeanu, Paul Stănescu, Mihai Tudose „să citească”. Probabil… cărţi şi romane. Competenţa eficace, ingeniozitatea, tactul, sunt obligaţii guvernamentale şi pe aceşti piloni trebuia să se reazeme discursul premierului. Fiindcă dincolo de argumente şi îndreptăţiri, ceva în modul de desfăşurare a dezbaterii nu era în regulă. De la Florin Cîţu ne-am fi aşteptat să fie ferm, dar limpede. Or, s-a arătat crispat şi confuz. N-a intrat în detalii, dar n-a spus nici generalităţi convingătoare. Avea un aer nesigur, când iritat, când vag apologetic. La rândul său, Marcel Ciolacu, liderul opoziţiei social-democrate, s-a arătat mai decis, prea decis, etalând cu aplomb o combativitate factice, dar cu minus de supleţe. Impresia generală a fost cea a unui spectacol de amatori, în care resimţită s-a făcut atât inadecvarea retorică, dar şi inconsistenţa. La un moment dat parlamentarii AUR au plecat din Parlament, în semn de solidaritate cu minerii din Valea Jiului şi cu toţi lucrătorii din domeniul energetic. Se prefigurează aşadar un scandal imens, fără margini, în perioada imediată. Şi asta din cauză că premierul Florin Cîţu, printre altele, nu face empatie. Ştie că –nu prin voia sa- conduce un guvern deslânat, incoerent, chiar amator, cu miniştri obraznici, plini de tupeu şi atât. Dar asta nu îl îngrijorează. Surprinzător. Greva minerilor din Valea Jiului, deşi detensionată, a fost un avertisment. Să nu omitem că minerii cereau plata legală pentru orele de muncă prestate la care statul rămăsese dator. Nici ministrul Economiei, nici cel al Finanţelor, nici al Muncii, nu s-au deplasat să discute cu liderii ortacilor -disponibili la dialog-, în cursul săptămânii trecute. Prea marea siguranţă de sine a premierului, predispoziţia la arţag politic ieftin, cum spuneam, îl fac să nu vadă adevăratul pericol, care poate veni din partea celor care nu mai au nimic de pierdut. Discuţiile din propriul partid după ce s-au anulat sporurile bugetarilor (vouchere de vacanţă, indemnizaţii pentru hrană la anumite categorii ş.a.m.d.) pentru a se economisi 2,5 miliarde lei denotă că se resimt norii negri. Situaţia momentană stârneşte două feluri de comentarii: opoziţia contestă tot, puterea justifică tot, refuzând orice act de discernământ. Cât este de „înţeleaptă” actuala atitudine vom vedea în perioada următoare.