Apărătorii săi o numesc „Magna Carta”, şi astăzi peste opt milioane de alegători cubanezi urmează să se pronunţe în privinţa adoptării unei noi Constituţii în care orientările oscilează între schimbări şi continuarea de principii. Conservând locul Partidului Comunist Cubanez (PCC) ca partid unic, noua Constituţie, care o înlocuieşte pe cea din 1976, afirmă că piaţa, proprietatea privată şi investiţiile străine, fac parte integrantă din economia cubaneză. O consecinţă a eforturilor iniţiate de Raul Castro în 2008, care a permis iniţiativa particulară, a făcut ca sectorul privat să aibă astăzi peste 600.000 angajaţi, aproape 13% din populaţia activă a insulei. Actualul lider cubanez Miguel Diaz-Canel Bermudez, ca şi fraţii Castro înaintea sa, cumulează din aprilie 2018 funcţiile de preşedinte al Consiliului de Stat şi al Consiliului de miniştrii, a acceptat ca viitoarea Constituţie să prevadă un preşedinte şi un premier distincţi. Preşedintele va fi ales prin scrutin indirect de deputaţii desemnaţi în alegerile populare, unde numărul candidaţilor echivalează strict cu numărul de locuri. La începutul lunii februarie, preşedinte american, Donald Trump a afirmat determinarea sa ca America latină să nu mai aibă niciodată o ţară socialistă, calificând Venezuela, Nicaragua şi Cuba „Troica tiraniei”. Această retorică marchează o ruptură faţă de politica predecesorului său, Barack Obama, care sub influenţa Papei Francis, a declanşat o reapropiere cu Cuba.
