[KGVID poster=”https://www.cvlpress.ro/wp-content/uploads/2015/12/Ceausescu_thumb3.jpg” width=”320″ height=”240″]https://www.cvlpress.ro/wp-content/uploads/2015/12/Ceausescu.flv[/KGVID]
Narează cu detaşare şi corectă documentare istoricii Lavia Betea, Florin-Răzvan Mihai şi Ilarion Ţiu în trilogia “Viaţa lui Ceauşescu” (Ed. Cetatea de scaun-Târgovişte-2015). Să ne oprim puţin asupra “festivalului de sunet şi lumini” de acum 26 de ani de la Târgovişte, în a cărei garnizoană, ajung intempestiv, spre a fi puşi la păstrare, Nicolae şi Elena Ceauşescu părăsiţi de aghiotanţi, maiorul Floarin Raţ şi căpitanul Marian Ursu, după aterizarea iniţială a elicopterului la Titu, unde a avut loc despărţirea de Manea Mănescu şi Emil Bobu şi apoi satul Sălcuţa în apropiere. Cu un autoturism “Dacia” aparţinând medicului Nicolae Decă de la circumscripţia Găeşti, s-a ajuns în satul Văcăreşti, unde s-a schimbat autoturismul cu altul, aparţinând unui muncitor de la Centrul de Protecţie a Plantelor Târgovişte. Povestea se va complica. Şi în cele din urmă Ceauşeştii vor ajunge la miliţia Târgovişte şi de aici în cazarma unităţii militare comandată de locotenent colonel Andrei Kamenici. Autorii volumului “Tiranul” susţin că “aici protocolul părea respectat“, ceea ce pare o exagerare, dacă nu o deformare involuntară. Campaţi într-un birou, pregătit pentru odihna ofiţerilor, consemnaţi în unitatea militară conform indicativului “Radu cel Frumos” transmis de comandatul suprem din 17 decembrie, încuiaţi împreună cu însoţitorii lor, căpitan de armată Ion Boboc, colonel de securitate Gheorghe Dinu şi plutonier de miliţie Constantin Paisie. Aceştia primiseră ordin să nu se deslipească de ei. Acolo împreună, Ceauşeştii au dormit, au mâncat, şi-au făcut necesităţile într-o găleată… În acest timp românii trebuiau convinşi că “armata poporului” luptă cu teroriştii, care doresc să-i repună în drepturi pe odioşii dictatori. Semnale iminente veneau din spaţiul aerian, televiziunea de stat, radioul, dar şi presa, răspândeau informaţii despre fântâni otrăvite şi atacul unor gherile alcătuite din orfani crescuţi, doar ca să-l apere pe Ceauşescu. Noul şef al dezinformării nu era altul decât sulfurosul Silviu Brucan, care-şi asumase voluntar misiunea aceasta. Generalul Nicolae Militaru, înlăturat cu ani în urmă din efectivele militare pentru trădare, de Nicolae Ceauşescu, îşi asumase comanda armatei şi trecuse în subordinea lui toate unităţile internelor, paralizând funcţiile informativ-operative ale acestora. Trebuia luptat cu “teroriştii” de identitate necunoscută, descrişi de Silviu Brucan ca “profesionişti veritabili şi bine antrenaţi, cu echipament american modern, puşti cu lunetă, cu raze infraroşii”, şi psihoza devenise irespirabilă. De jure Ion Iliescu era în acel moment directorul Editurii Tehnice din Capitală, vorbise în jurului 14:30 la televiziune, iar în jurul orei 19 a discutat cu comandatul garnizoanei din Târgovişte, interesându-se de soarta ostatecilor. Gelu Voican Voiculescu, un Che Guevarra de operetă, considerându-se fost deţinut politic, în talmeş-balmeşul situaţiei, lansează şi o celebră parolă “recurgeţi la metodă“, prezentată iniţiaţilor în domeniu ca inspirată tocmai din… Descartes. “Soarta mea şi a ţării a fost decisă prin tratatul secret de la Malta. Uniunea Sovietică şi Statele Unite au decis acolo viitorul României… La Timişoara trăgătorii au fost agenţi infiltraţi. Ştiu acest lucru, am trimis contraspionajul acolo. Un român nu poate omorâ un alt român“, explica Nicolae Ceauşescu locotenentului major Iulian Stoica, implorându-l pe acesta, să-l lase să evadeze, pentru că ce se întâmplă acum e mâna străinilor. Tribunalul militar excepţional, constituit pe baza unui decret semnat de Ion Iliescu în calitatea de preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (“constituit prin voinţa poporului”), regia evenimentelor aparţinându-i generalului Stănculescu, va proceda la ultimul proces stalinist. Destule alte detalii despre ultimele zile ale Ceauşeştilor au fost evocate şi de alţi scriitori. Se spune că după pronunţarea sentinţei, Nicolae Ceauşescu ascultând filipica judecătorului colonel Gică Popa, care îl condamnase la moarte, ar fi spus: “Puteam fi împuşcaţi fără mascarada asta“. Anul trecut, un post de televiziune a reconstituit procesul cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu. Nimeni nu se mai îndoieşte astăzi de caracterul stalinist al procesului şi execuţia din ziua de Crăciun. Sau omorâţi lent de otrava puterii.
