La 60 de ani, de la acea dimineaţă a zilei de 22 noiembrie 1963, Dallasul –„Oraşul urii”- rămâne un bastion democrat, cu 1,2 mil. locuitori, într-un stat conservator şi locuitorii săi reţin doar că „JFK” a fost aici. Un Boeing 707 Air Force One albastru şi alb aterizase pe Love Field, după un zbor de numai 15 minute din apropierea Forth Worth. John Fitzgerald şi Jacqueline Kennedy s-au urcat într-un Lincoln Continental decapotabil şi au traversat centrul oraşului Dallas aplaudaţi de mulţimea estimată, de presa vremii la 200.000 de oameni. Se îndreptau spre un banchet la care n-au mai ajuns niciodată. Tragedia a uimit planeta şi a produs peste 40.000 de lucrări, zeci de investigaţii şi mărturii, dar enigmele persistă. Întrebările cu privire la asasinarea celui de al 35-lea preşedinte american au primit răspuns, dar niciunul convingător. Cine l-a ucis pe Kennedy pe 22 noiembrie 1963? Lee Harvey Oswald a fost singurul trăgător? Şi dacă a mai fost o altă persoană care a apăsat pe trăgaci? Ştia Oswald asta? S-au scos la iveală intrigi de budoar, reale sau imaginare, conservate cu grijă de consilierii săi, care au înmulţit poveştile de dragoste, unele efemere, derulate în apartamentele private, în care accesul era interzis, vegheate de bodyguarzi. Marlyn Monroe nu a fost singura actriţă căzută sub vraja lui. Contrar a ceea ce fostul preşedinte nu a încetat să creadă, Jacqeline a ştiut totul, dar a preferat să tacă şi nu pentru că era datoria ei de primă doamnă. Ea cunoştea adevăratele motive pentru lipsa de fidelitate a soţului ei. Acum se ştie că apetitul sexual, aparent nelimitat, era legat de boala Addison, deosebit de rară şi adesea fatală, fiindcă poate provoca nevoi imposibil de controlat. Decis să caute un al doilea mandat, JFK considera Texasul unul din principalele state cheie pe care nu trebuia să le piardă. Recunoscuse familiei că „oricine ar putea să apuce o armă şi să mă împuşte de la fereastră”. Coşmar devenit realitate. Problema, după 60 de ani, este că tot ceea ce îl atingea era supradimensionat. Inclusiv asasinarea lui la care totul duce întotdeauna înapoi. Moartea lui JFK este „un fel de gaură neagră istorică”, ea înghiţind tot ce ne-ar putea permite să-l înţelegem mai bine pe marele bărbat de stat, care rămâne mai puternic decât în anii în care a trăit. Până şi momentul şi locul morţii au căpătat simbolistica unui complot. 28 de agenţi ai Serviciului secret din Dallas şi doar 12… în convoiul prezidenţial, printr-o mulţime de peste 200.000 de oameni, cu sute de ferestre deschise! Incredibil nu este că JFK a fost ucis în Dallas, incredibil este că a rămas în viaţă atât de mult timp după ce a fost ales, spunea Larry Sabato, profesor la Universitatea din Virginia. Dincolo de calităţile evidente –tinereţe, frumuseţe, inteligenţă, carismă, abilităţi oratorice- Kennedy a fost un preşedinte curajos, un arhitect pasionat al detentei cu Uniunea Sovietică, convertit la lupta pentru drepturile civile şi profund ostil războiului din Vietnam. Dacă preşedenţia sa ar fi durat 8 ani ar fi dus America într-o direcţie diferită, ceea ce-l face cel mai popular preşedinte după 1950. Asasinarea şi legenda de aur au de a face cu asta, dar nostalgia acelui deceniu al anilor 60, când America era la apogeul puterii sale postbelice, şi pregătea trimiterea de oameni pe lună, descrie o stare de spirit care astăzi lipseşte. Trei fotografii încă rezonează în memoria lumii. Trei focuri au fost trase în Dealey Plaza din Dallas pe 22 noiembrie 1963. Un vis, întruchipat de John Fitzgerald Kennedy s-a prăbuşit pe scaunul unei limuzine negre. În acea zi ideea de conspiraţie a prins rădăcini şi America şi-a pierdut inocenţa. Un prim glonţ şi-a ratat ţinta lovind un stâlp de beton, din care un ciot a rănit un trecător. Al doilea l-a lovit în gât pe Kenedy care şi-a dus mâinile la locul impactului şi John Connalley guvernatorul Texasului a simţit o durere groaznică, înainte de a exclama „Doamne ne omoară pe toţi”. Al treilea glonţ i-a explodat craniul preşedintelui. Imaginile sunt obsedante. Lee Harvey Oswald, considerat asasinul preşedintelui, a fost împuşcat două zile mai târziu de proprietarul unui bar de noapte Jack Ruby în faţa camerelor de televiziune, aruncând America într-o uluială fără margini. De atunci bibliotecile s-au umplut cu cărţi despre cele întâmplate. Munţi de teorii, ipoteze şi speculaţii. Dacă Oswald a fost ucis pentru a fi redus la tăcere, dacă inclusiv Comisia Warren a făcut o treabă proastă pentru a ascunde un secret, misterul din Dallas nu a fost rezolvat alimentând teorii ale conspiraţiei, despre asasinarea lui Kenedy de CIA, mafia din Chicago, chiar vicepreşedintele Lindon B. Johnson ş.a.m.d.. Cei mai buni anchetatori din ţară s-au întâlnit recent pentru a examina teoriile referitoare la moartea lui John Fitzgerald Kennedy, ucis de lovituri din faţă şi alta din lateral de cel puţin 3 trăgători. Pentru prima dată Paul Landis, fost agent al serviciilor secrete, a decis să vorbească, sugerând că susţine teoria existenţei a cel puţin 2 trăgători.
