Guvernul Viorica Dăncilă nu poate fi dat jos – asta e evident – dar nici tura la disponibilitatea maximă, în aplicarea programului guvernamental şi pregătirea cât mai atentă la detalii a preluării preşedinţiei semestriale a Consiliului Uniunii Europene. Lipsa de dialog între palate, de mult evidentă, s-a transformat, mai nou, într-un şah prelungit, păgubitor. Preşedintele Klaus Iohannis a anunţat, ieri, că o nouă remaniere se va discuta abia după sărbătoarea de 1 decembrie, cu referire directă la cele două nume pe care PSD le-a propus după respingerea nominalizărilor Liei Olguţa Vasilescu şi Ilan Laufer, la ministerele de Transporturi şi Dezvoltare Regională. Chiar dacă în discuţie nu este o „nouă remaniere”, ci o „coadă” a remanierii derulată zilele trecute, prin care Lia Olguţa Vasilescu este mutată la Ministerul Dezvoltării Regionale, iar la Transporturi este propus Mircea Drăghici, propunerile respective sunt, deocamdată, „în aşteptare”. În această situaţie delicată, majoritatea PSD + ALDE nu are altă soluţie decât să se adreseze Curţii Constituţionale, semnalând un nou conflict instituţional. Bizar este însă următorul fapt: guvernul „lucrează” cu Lucian Şova, care a demisionat – la Ministerul Transporturilor – şi Paul Stănescu – demis de partid – la Ministerul Dezvoltării Regionale. Situaţia nu e de invidiat. Pe de altă parte preşedintele ştie, a şi mărturisit-o, că nu poate fi sancţionat, adică suspendat, precizând chiar că „nicio acţiune de a sa nu se situează în afara Constituţiei” şi dacă nu convine e altceva. Să admitem că preşedintele Klaus Iohannis are dreptate, fiindcă unele dintre argumentele domniei sale sunt pertinente, şi referirea vizează numărul mare – 70 – de politicieni rulaţi de actuala guvernare în numai doi ani, cu trimitere la criteriile de selecţie şi promovare. Dar problema remanierilor este frecventă şi la alţii, şi chiar recent preşedintele francez, Emmanuel Macron, a dispus, şi în urma unor demisii, o primenire a guvernului condus de Edouard Philippe. Pe de altă parte, şi precizarea e inutilă, nicio alegere nu este sigură. Oricâtă nervozitate ar exista aşadar, la o privire a lucrurilor, reproşându-se incoerenţa echipei guvernamentale croite, condusă de Viorica Dăncilă, aceasta trebuie lăsată să lucreze şi să fie modificată conform prevederilor consituţionale. Preşedintele nu poate refuza cuiva vocaţia de a deveni ministru (art. 85 din Constituţie, completat de decizia CCR din 2008). Suntem în ajunul zilei de 1 decembrie când celebrăm 100 de ani de la Marea Unire, încercând să investim din punct de vedere emoţional, dacă e cu putinţă. Centenarul e de acum un capitol închis. A fost un an, mai degrabă cenuşiu. Încât mă tem că un excelent gazetar, cult şi logic, şi pe deasupra normal la cap, Doru Buşcu, are dreptate deplină, când scrie că acum 50 de ani, la Jubileu, România era mai pregătită pentru ecoul şi urmările Marii Uniri, în acord cu elanul patriotic din 1918 cu progresul şi umanismul evenimentului. Era o continuitate a eforturilor cel puţin.
