Nu a fost o temă distinctă de dezbatere, în perioadă premergătoare a alegerilor dreptei franceze, dar Francois Fillon – câştigătorul detaşat al primului tur şi favoritul turul doi de duminică, 27 noiembrie a.c. – după toate aparenţele în poll-position la prezidenţialele de anul viitor, a acroşat tema: adoptarea uniformei şcolare care contribuie, potrivit lui, la ameliorarea climatului şcolar şi a reuşitelor elevilor. Un punct de vedere neîmpărtăşit unanim, chiar în câmpul dreptei, dar şi nerespins în aceeaşi măsură. Pentru Francois Fillon, fost prim-ministru, mai mult ca sigur candidat al dreptei şi centrului la alegerile prezidenţiale de anul viitor, emblema reprezintă un respect pentru şcoală şi sloganul său „toţi în uniformă” a trebuit….calmat, opinându-se că nu este necesară o ţinută completă. În schimb, emblema de apartenenţă la o unitate sau alta de învăţământ, celula de bază a comunităţii educative, cum este familia celula de bază a societăţii, nu mai intră în discuţie. Reîntoarcerea la uniformă s-ar înscrie într-un pachet de măsuri menite să restaureze un climat propice studiului şi de respect faţă de şcoală. Francois Fillon a făcut menţiunile la care ne referim în luna septembrie, cu ocazia unui discurs la universitatea de vară a republicanilor. Staff-ul său a căutat exemple în Europa, şi greu nu i-a fost să le găsească: modelul educativ anglo-saxon impunând o uniformă elevilor şi, bineînţeles, ecuson brodat pe mâneca fiecărei bluze sau sacou. Puncte de vedere ale unor dascăli cu reputaţie au intervenit în dezbaterea iniţiată, cu argumente pro şi contra. Se vorbeşte de reglarea unei probleme de autoritate, prin portul uniformei, dar problema nu este nici simplă, nici excesiv de complicată. Dacă revenim la şcoala românească, dezbaterea pe ţinuta vestimentară a elevilor din învăţământul preuniversitar, cu prezenţa sau absenţa elementelor de identificare, este una abandonată momentan. Şi reluată din când în când. Chiar dacă între prevederile din Statutul elevului aprobat prin Ordinul 4742/2016 se stipulează – e drept, nu imperativ – prezenţa elementelor de identificare în conformitate cu legislaţia în vigoare. Absenţa acestor elemente nu reprezintă, însă, un motiv pentru refuzarea accesului în perimetrul şcolii. Paradoxal, fiindcă putem folosi termenul, chiar elevii Colegiilor naţionale de referinţă, din Craiova, unde admiterea este realmente o performanţă, refuză să poarte însemne care să ateste apartenenţa şcolară. Una absolut jinduită. Pentru care se trudeşte îndelung. Ceea ce rămâne de neînţeles.
