Se desenează viitorul Parlament

0
41

Principalele blocuri politice – USL şi ARD – îşi cristalizează în aceste zile listele de candidaţi pentru alegerile parlamentare din 9 decembrie a.c. Conţinutul acestor liste, deşi, în mare, cunoscut, la nivelul fiecărui judeţ, va fi adus la cunoştinţa alegătorilor în primul rând de mass-media, dar şi de fiecare candidat în parte, în cadrul întâlnirilor pe care le va avea cu cei de la care solicită votul. Până aici nimic deosebit faţă de campaniile electorale precedente. Actualul sistem electoral, de fapt cel instituit prin Legea 35/2008, deşi îndelung contestat de aproape toate partidele parlamentare, pentru că nu promovează scrutinul uninominal pur, a fost în cele din urmă… menţinut. Deşi votul uninominal cu compensare naţională, prin sistemul „ruletă”, s-a dovedit o bazaconie fără asemănare, putând deveni parlamentari şi unii candidaţi veniţi de pe locurile doi sau trei, şi pierde jinduitul statut cel plasat pe locul întâi. Potrivit legii, alegerea unui deputat sau a unui senator într-un colegiu parlamentar prin scrutin uninominal este posibilă doar în situaţia în care un candidat obţine votul majorităţii alegătorilor prezenţi la urne. Ceea ce nu este uşor de atins. Legiuitorul ţinând seama de acest lucru, a fost nevoit să găsească noi modalităţi de ocupare a locurilor parlamentare vacantate. Şi astfel s-a ajuns la a doua rundă de repartizare a mandatelor şi apoi la cea de-a treia rundă. A doua etapă de repartizare a mandatelor parlamentare, atât pentru senatori, cât şi pentru deputaţi, are loc la nivelul circumscripţiei electorale, care coincide cu judeţul, respectiv municipiul Bucureşti. Pentru asta se calculează un coeficient electoral, pe baza căruia vor fi atribuite mandatele de senator şi deputat, pe baza numărului de voturi obţinute de partidul respectiv. Aceste voturi, acordate iniţial unei persoane, se contabilizează în zestrea partidului politic, cum spuneam. La acest nivel, repartizarea mandatelor ţine seama de reprezentarea proporţională a partidelor politice. Aici sistemul scrutinului unipersonal intră în contradicţie cu opusul său – reprezentarea proporţională –  ceea ce denaturează şi caracterul mixt al reprezentării proporţionale. Pentru a ne afla pe poziţiile reprezentării proporţionale, ar fi trebuit prevăzut în lege că un număr de mandate se obţin prin scrutin uninominal, iar un alt număr prin scrutin proporţional. Ceea ce avem noi, şi este atipic, n-are nici o legătură cu cele trei sisteme electorale clasice. În aceste condiţii, este cu neputinţă ca, de pildă, în Dolj, pe lângă candidaţii USL – daţi ca favoriţi în sondaje – să nu apară ca parlamentari şi reprezentanţi ai ARD sau PP-DD, în afara colegiilor uninominale în care aceştia se impun cu peste 50% şi unde sunt declaraţi „de drept” câştigători. Pe seama actualului sistem electoral s-a vorbit mult, fără a se mai putea aduce corecţiile necesare, fiindcă atunci când USL-ul a încercat promovarea „uninominalului pur”, CCR a respins legea, invocând între altele exigenţe ale Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia). Dincolo de toate criteriile, unele poate serioase, avute în vedere la validarea unui candidat, premergător alegerilor, unul singur nu poate fi garantat: deplina fidelitate faţă de alegători. Sistarea traseismului, blocarea „patinatorilor” politici, care fac sărituri pe pielea însângerată a celor care, totuşi, se încumetă să vină la vot, rămâne un deziderat. S-ar fi impus măcar depunerea „unui angajament moral” la fiecare filială judeţeană, de cei care intră în campania electorală. Şi asta mai ales pentru obsedaţii de politică, fără a-i înţelege rigorile şi limitele, apţi să schimbe, prin vesele tumbe ideologice, doar sensul votului popular, indiferent de câmpul în care se găsesc, la prima tentaţie.