Spitalul de Boli Infecţioase din Craiova, acolo unde primesc tratament majoritatea doljenilor muşcaţi de câini, mai avea ieri doar două fiole de ser antirabic. Acestea nu ajung decât pentru vaccinarea a doi copii sau a unui adult. Medicii se confruntă cu această problemă pentru că la nivel național există doar două companii acreditate de Ministerul Sănătății.
Săptămâna aceasta, mai multe spitale din ţară au rămas fără serul antirabic pe care medicii îl administrau în toate cazurile de mușcături produse de animale turbate sau suspecte de turbare. Aceste ser antirabic se face numai în situațiile în care există suspiciune foarte mare de rabie.
„Vaccin avem suficient în stoc. Problema este la serul antirabic, unde mai există doar două fiole. Adică o cantitate suficientă pentru vaccinarea a doi copii sau a unui adult. Din datele pe care le avem noi, pe 1 septembrie ar urma să vină furnizorul şi se va putea face comanda. De obicei vaccinul are un rol preventiv. Serul este pentru cazurile în care există o suspiciune majoră. Poate fi deja considerat tratament pentru că neutralizează viruşii”, a declarat, ieri, dr. Constantin Ecobici, director medical al Spitalului Clinic de Boli Infecţioase „Victor Babeş” din Craiova.
Serul ar trebui să fie adus zilele acestea
Autorităţile sanitare au promis însă că până la sfârşitul acestei săptămâni spitalele vor avea ser antirabic. Unităţile spitaliceşti achiziţionează aceste produse direct de la distribuitori sau producători nefiind vorba de o achiziţie centralizată la nivelul Ministerului Sănătăţii.
În 2010, România a fost singura ţară din Europa în care s-au înregistrat cazuri de rabie, ambele soldate cu deces. Unul dintre pacienţi fusese muşcat de o pisică, iar în cel de-al doilea caz, nu s-a putut stabili legătura cu muşcătura unui animal. În 2011 nu s-a înregistrat niciun caz de rabie în România, iar în 2012 s-a semnalat un singur caz, tot la un copil, din judeţul Bacău, care a decedat la două luni de la muşcătura de câine. În niciunul dintre aceste cazuri, copiii nu au fost vaccinaţi antirabic după muşcături.
Boala poate fi letală
Rabia sau turbarea, aşa cum este cunoscută în termeni populari, este o boală produsă de un virus şi afectează sistemul nervos central (creierul şi măduva spinării) atât la animale, cât si la oameni. Animalele infectate cu acest virus pot răspândi boala prin intermediul salivei sau contactului cu ţesutul cerebral. Prevenirea bolii începe cu proprietarii de animale, cărora le este recomandat să vaccineze câinii, pisicile şi alte animale care vin în contact cu omul, cum ar fi, de exemplu, caii. Oamenii pot dobândi boala în urma muşcăturilor, produse atât de la animale sălbatice cât şi domestice. Tocmai datorită programelor de vaccinare împotriva rabiei, afecţiunea este din ce în ce mai rară în ţările dezvoltate, fiind însă mult mai comună în statele în curs de dezvoltare.
Perioada de incubaţie a virusului rabic este de 4-6 săptămâni. În această perioadă, de obicei nu este prezent niciun simptom al bolii. Primele simptome care apar includ durerea şi amorţeala la locul muşcăturii, urmate apoi de semne care pot fi uşor confundate cu alte boli: febră, tuse sau senzaţia de gât uscat, durere, arsură, mâncărime, furnicături sau amorţeala la locul muşcăturii sau al expunerii iniţiale, dureri abdominale, anxietate sau nelinişte care se accentuează şi poate evolua spre agitaţie extremă. În cazul expunerii la virusul rabic este necesară administrarea unor vaccinuri. Acestea constituie terapia post expunere. Vaccinarea ajută sistemul imun să combată boala în stadiile timpurii. Când se administrează vaccinurile înaintea apariţiei simptomelor severe, ele previn de obicei dezvoltarea infecţiei şi cresc şansele de recuperare. Daca apar simptomele bolii vaccinurile nu mai sunt eficiente şi persoana infectată decedează. Vaccinul este administrat în funcţie de riscul de expunere la virusul rabic.
