După ce Angelo Niculescu a încetat din viaţă zilele trecute, la vârsta de 93 de ani, un alt antrenor de legendă al fotbalului românesc a trecut în nefiinţă. Constantin „Duţu” Cernăianu (foto, primul din stânga, sus) a decedat ieri, la vârsta de 81 de ani. Oltean din Târgu Jiu, Cernăianu fost antrenorul Universităţii Craiova în anul cuceririi primului titlu de campioană, în 1973-1974. El a pregătit echipa din Bănie între 1971 şi 1975, în care şi-a dobândit şi renumele de „Campioana Unei Mari Iubiri”, după campionatul pierdut în 1973 în faţa lui Dinamo.
Iată ce spunea Cernăianu în octombrie anul trecut, la împlinirea a 81 de ani: „Ce am făcut eu bine la Craiova a fost să găsesc jucători cu care să fac performanţă. Acolo a fost meritul meu. Nu am luat de la alte echipe, să le stric. Pe Balaci l-am luat de la un cros, din Parcul Bibescu, unde a ieşit primul. A făcut apoi o miuţă de le-a încurcat picioarele celorlalţi…Universitatea a fost tot timpul în prim planul fotbalului românesc şi mă bucur că este din nou sus. Dacă va fi stabilitate, va reveni repede în bătălia din fruntea campionatului, pentru că nu a fost niciodată o echipă de pluton, ci una croită după spiritul nostru, al oltenilor, pentru performanţă. Cârţu şi Săndoi sunt doi copii de-ai mei, le pot spune aşa, care au calităţi. În condiţiile în care conducerea clubului ştie să-i sprijine, să aibă tot ce le trebuie pentru performanţă, vor reuşi în ceea ce întreprind. Le doresc să crească echipa actuală în condiţiile în care i-am crescut şi eu pe ei.”.
Totodată, Constantin Cernăianu este antrenorul care a condus Petrolul la o victorie istorică împotriva englezilor de la FC Liverpool, 3-1 în ediţia 1966-1967 a Cupei Campionilor. După 0-2 pe Anfield, echipa lui Cernăianu câştiga la Ploieşti cu 3-1. Atunci nu exista regula golului în deplasare, aşa că s-a organizat un al treilea joc, de baraj, câştigat de englezi pe celebra arenă „Heysel“, din Bruxelles, cu scorul de 2-0. În perioada 1971-1976 a fost şi selecţioner al selecţionatei studenţeşti a României, cu care a câştigat de două ori Campionatul Mondial Universitar, în ediţiile 1972 şi 1974. În anul 1976 este promovat ca antrenor federal, apoi între anii 1977-1980 este antrenor secund la echipa naţională a României (antrenor principal fiind Ştefan Kovacs). În 1979a fost şi antrenor principal al naţionalei.
