Soprana de renume internaţional Catarina Coresi Lal e Contesa Maritza, pe scena Liricului craiovean

0
73

Soprana de renume internaţional Catarina Coresi Lal, cunoscută şi îndrăgită pentru interpretările inedite pe mari scene de operă ale lumii, este prezentă la Craiova, astă-seară, în cadrul spectacolului cu opereta „Contesa Maritza” a compozitorului Emmerich Kálmán, prezentat, de la ora 19.00, de Teatrul Liric „Elena Teodorini”.

Rolul o readuce, de fapt, în cadrul în care şi-a făcut debutul în operetă: în februarie 1995, solista interpreta aici Adele din „Liliacul” de J. Strauss. Din 1998, Catarina Coresi Lal s-a stabilit la Viena – locul în care opereta „Contesa Maritza” avea premiera în 1924 –, de anul trecut fiind colaborator permanent al Teatrului „Pygmalion”. Partener de scenă în reprezentaţia din această seară, în rolul Tassilo, îl va avea pe tenorul Florin Budnaru, solist al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” din Bucureşti, aflat la cea de-a treia colaborare cu Teatrul Liric „Elena Teodorini”.

Spectacolul „Contesa Maritza” – care nu s-a mai jucat la Craiova de zece ani – este pus în scenă de regizorul Migry Avram Nicolau, scenograful Răsvan Drăgănescu, coregrafii Ioan Kelemen şi Mirela Popescu. Îşi dau concursul Orchestra, Corul şi Ansamblul de balet, sub conducerea muzicală a dirijorului Alexandru Iosub. Dacă nu mai găsiţi bilete pentru această seară, o altă reprezentaţie va avea loc sâmbătă, 25 mai, de la ora 19.00.

Cunoscuta şi îndrăgita operetă a lui Emmerich Kálmán „Contesa Maritza” este o prezenţă obişnuită pe scenele lirice din România. Libretul scris de Julius Brammer şi Alfred Grünwald se bazează pe „Romanul unui tânăr sărac”, de Octave Feuillet. Premiera absolută a celebrei operete a avut loc, în februarie 1924, la Theater an der Wien, sub titlul german „Gräfin Maritza”, cu Hubert Marischka în rolul contelui Tassilo, bucurându-se de 374 de reprezentaţii. La noi în ţară, prima reprezentaţie a spectacolului a fost cu trupa lui N. Leonard, în anul 1927.

Premieră în 2002, cu tenorul Virgil Profeanu şi soprana Ala Cheptini în rolurile principale

«Este un spectacol ce revine pe scena Teatrului Liric „Elena Teodorini” după mai bine de 10 ani, premiera având loc aici în 2002. S-au jucat câteva reprezentaţii şi, din motive obiective, probabil, la acea vreme, s-a renunţat la el. Am conştientizat importanţa lui, iar spectatorii ni l-au solicitat, pentru că doreau să-l (re)vadă, fapt pentru care readucerea lui a fost una dintre priorităţi. Am avut prilejul să văd premiera din 2002 şi îmi aduc aminte de calitatea artistică de care s-a bucurat. Cei doi eroi principali, tenorul Virgil Profeanu, în rolul Tassilo, şi soprana Ala Cheptini, interpreta Contesei Maritza, nu îşi mai desfăşoară activitatea artistică, în prezent, la Teatrul Liric din Craiova, ci la Opera Naţională Bucureşti. Însă îi vom putea revedea aici pe 22 iunie a.c., când vom prezenta spectacolul „Turandot”», a precizat Antoniu Zamfir, managerul Teatrului Liric „Elena Teodorini”.

Catarina Coresi Lal: „Este un moment de readaptare la a cânta operetă în limba română”

De această dată, în rolul Contesei Maritza publicul o va putea vedea şi asculta pe soprana de renume internaţional Catarina Coresi Lal, cunoscută şi îndrăgită pentru interpretările inedite pe mari scene ale lumii, printre care Opera Naţională din Bratislava, Teatro de la Ciudad Mexico, Opera Bergen, sălile de concerte Arbat din Moscova şi Beijing, ca să amintim numai câteva dintre ele. Printre cei care admiră vocea şi timbrul său fermecător se află şi Papa Benedict al XVI-lea, pentru care, sub bagheta dirijorului Rinaldo Muratori, a interpretat arii din „Norma”, „La Traviata” şi „Macbeth”.

Catarina Coresi Lal este absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti şi are un doctorat în muzică, cu teza „Opereta romantică vieneză”. Stabilită din 1998 în capitala Austriei, a devenit în 1999 solista celebrei Hofburg Orchester, în acompaniamentul căreia, sub conducerea maestrului Gert Hofbauer, a activat până în 2009, susţinând anual circa 80 de concerte de operă şi operetă. Din 2005 este solistă a companiei autonome de operă Vienna Opera Company, din 2011 – a companiei de operetă „Johann Strauss Operette Wien”, iar din 2012 devine colaborator permanent al Teatrului „Pygmalion”.

Luna viitoare va juca în premiera mondială a operei „Procesul Marilyn Monroe”

O revenire pe scena Teatrului Liric „Elena Teodorini” din Craiova a sopranei Catarina Coresi Lal era anunţată pentru luna aprilie a acestui an, cu spectacolul de teatru şi muzică „Carmen”, de Prosper Mérimée, în organizarea Vienna Opera Company şi Pygmalion Theater Wien, însă reprezentaţia nu a mai avut loc. Se întâmplă însă astă-seară, artista declarându-se bucuroasă de reluarea colaborării, după 18 ani, cu această instituţie. „Am mai cântat aici în 1995, tot cu maestrul Alexandru Iosub la pupitrul dirijoral. Pentru mine este un moment de readaptare la a cânta operetă în limba română, dar am muncit mai mult şi sper ca rezultatul să fie pe placul tuturor”, a spus Catarina Coresi Lal.

La începutul lunii viitoare, soprana va relua repetiţiile pentru premiera mondială a operei „Procesul Marilyn Monroe” a compozitorului austriac Roland Baumgartner, care o are în rolul principal şi care va fi prezentată la Schloss Kirschtetten. «Este un proiect interesant, care s-a născut pe baza unei piese de teatru care s-a jucat la Viena cu mare succes, scrisă de un autor de origine română, Tino Geirun, directorul Teatrului „Pygmalion” din Viena. M-a vrut în această piesă, mi-am dat acceptul, iar între timp s-a alăturat şi compozitorul, care, văzând o fotografie a mea în care eram blondă şi cunoscând şi piesa, a spus: de ce nu şi o operă? A fost scrisă, o am şi acum cu mine, iar printre picături mai studiez, pentru că voi intra direct în repetiţii. Premiera este programată la sfârşit de iunie, în cadrul unui important festival», a povestit soprana. Acţiunea piesei se petrece într-o sală de judecată, după moartea lui Marilyn, iar subiectul este controversa apărută după ce cineva doreşte să se dea unei străzi numele ei.

Tenorul Florin Budnaru revine pentru a treia oară la Craiova

Rolul scăpătatului Tassilo, conte de Endrody Wittemburg, este interpretat de tenorul Florin Budnaru, din 2002 solist al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” din Bucureşti. Absolvent al Universităţii Naţionale de Muzică din capitală, acesta a beneficiat în anul 2000 de un Masterclass cu Ionel Pantea în Ungaria, la Budapesta. Aici a şi văzut pentru prima dată „Contesa Maritza”, îşi aminteşte tenorul. „A fost o montare la Teatrul Naţional de Operetă din Budapesta şi mi-a plăcut foarte mult. Una clasică, la fel ca la Craiova, unde vin pentru a treia oară. Am mai jucat în două spectacole aici şi mi-a făcut mare plăcere”, a declarat Florin Budnaru. „Subiectul, evident, este acelaşi, dar vom oferi o poveste… puţin diferită de cea spusă în urmă cu 10 ani. Sunt sigur că nivelul spectacolului va fi foarte ridicat”, a adăugat tenorul.

„Tur de forţă” pentru soprana Diana Ţugui: două opere şi o operetă în nici o lună!

Cuplul LisaBaronul Zsupan este format din doi pe cât de tineri, pe atât de valoroşi artişti ai Liricului craiovean – soprana Diana Ţugui şi actorul Laurenţiu Nicu –, ambii aflaţi la debut în respectivele roluri. „Dacă până săptămâna trecută v-am obişnuit cu operă, de data aceasta schimbăm registrul şi trecem la operetă. Am deosebita bucurie de a debuta în acest rol şi sper să iasă bine. Mai ales că am colegi de scenă extraordinari! Cu Florin Budnaru am mai jucat, iar cu Laurenţiu Nicu sper să fac un cuplu drăguţ”, a declarat Diana Ţugui.

S-ar putea spune că soprana – una dintre cele mai bune voci care s-au auzit cel puţin în ultimii ani la Liricul craiovean – a făcut un adevărat „tur de forţă” în ultima perioadă: în urmă cu două săptămâni a fost Rosina din opera bufă „Bărbierul din Sevilla”, de Gioacchino Rossini, iar săptămâna trecută – Violetta Valéry din opera „Traviata”, de Giuseppe Verdi. „Este un tur de forţă, dar este şi o putere foarte mare a sa de a demonstra capacităţi reale de a schimba genurile. Puţini artişti reuşesc să facă trecerile acestea atât de repede şi la acest nivel artistic”, a remarcat şi managerul Antoniu Zamfir.

***

Opereta „Contesa Maritza” îi mai aduce în scenă, astă-seară, pe artiştii Eugenia Iosub (Iby), Dan Cornescu (Iotza), Georgeta Grigore (Manja), Gabriel Marciu (Tschekko), Dragoş Dragomirescu (Karl),– Nicolae Popa (Berko), Andreea Gheorghe (Ildiko), Teodor Ispas (Istvan), Tamara Grama (Pupsie), Andreea Leonte Vasile, cărora li se alătură soliştii de balet Eva Ştefănescu, Nicolae Popa, Dragoş Teodorescu şi Alina Onofrei.

Dirijorul Alexandru Iosub: «Şi eu pot să spun că debutez în „Contesa Maritza”, însă reîntâlnirea cu Emmerich Kálmán este pentru mine însoţită de nostalgie, chiar tristeţe. Pentru că primul spectacol al meu în acest teatru a fost „Silvia”, pe muzica aceluiaşi compozitor, şi asta se întâmpla acum 32 de ani… Şi stau şi mă uit în urmă cum trec anii, dar sper că au trecut cu folos. Cât priveşte muzica operetei „Contesa Maritza”, este una foarte frumoasă, extrem de sensibilă şi de diversă. Cred că este cea mai bună muzică a lui Kálmán în genul operetei. Mă bucur că am lângă mine o echipă atât de valoroasă – şi nu mă refer doar sub aspect muzical. A fost o colaborare deosebită».

În varianta regizoarei Migry Avram Nicolau, pe scena Liricului craiovean povestea este reinterpretată: Maritza este la un pas de faliment, încărcată de ipoteci şi poliţe contractate de fostul soţ, sub semnătura ei falsificată. Frumoasa naivă îşi îndeplineşte mai departe toate capriciile, fără a avea idee despre situaţia în care se află. În Tassilo însă se trezeşte spiritul cavaleresc atunci când află aceste amănunte, iar angajarea sa pe post de administrator are ca unic scop salvarea Maritzei, cea care de la distanţă îl fermecase deja pe tânărul conte. Povestea îşi urmează cursul asemeni originalului, contele – deşi alungat de Maritza – îşi duce misiunea la bun sfârşit, iar finalul îi aduce împreună atât pe Maritza cu Tassilo şi pe Zsupan cu Lisa, cât şi pe cei doi comici, divorţaţi deja, Iby şi Iotza. „Bună ziua, fericire” este finalul în care se reuneşte apoi întregul ansamblu, într-o izbucnire plină de viaţă.