Evenimentul din 6 aprilie a.c., petrecut în municipiul Craiova, este, de acum, cunoscut. El a constituit temă de discuţie lăbărţată şi disproporţionată la televiziuni, fiind acroşat şi într-o conferinţă edificatoare a reprezentanţilor Poliţiei. Pe scurt, o femeie lovită pe o trecere de pietoni de o maşină, în cartierul 1 Mai, a fost scotocită în bagaje, în timp ce acestea se aflau într-o zonă de refugiu, premergător transportării la spital a victimei. Protagoniştii evenimentului reprobabil au fost identificaţi de poliţişti şi prezentaţi Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova. De la această margine a lucrurilor încep comentariile. Cu impact electoral, bineînţeles. N-am spune că tot tapajul a fost o exagerare, o inflaţie de fleacuri care se dizolvă în derizoriu. Interogaţia noastră este de o altă natură. Există vinovaţi? Desigur. Numai că vinovaţi suntem toţi. Pentru nepăsarea lamentabilă cu care ne comportăm la ceea ce se petrece, uneori sub ochii noştri. Nu mai invocăm absenţa sentimentului civic, care provoacă unora hohote de râs, şi nici lipsa solidarităţii umane, sentiment de acum desuet. Solidaritatea nu poate fi legiferată, e doar varianta caldă a societăţii civile. Dar ne lipseşte de mult căldura umană. Poate şi din cauza vicisitudinilor pe care le traversăm împreună. Dincolo de instituţii şi legi există mentalităţi, nevrednicii individuale, dezmăţul patologic al automobilistului localnic, profesionist sau nu, care conduce obraznic, agresiv, nelegiuit, cu aplomb haiducesc. Şi la limită criminală. Evenimentul în discuţie a readus în atenţia publică imaginea Craiovei. De mare municipiu nesigur. Ceea ce este o prostie. Terfelită iresponsabil în urmă cu câţiva ani, prin nişte funeralii dezgustătoare şi iraţionale, imaginea la care ne referim n-a mai putut fi resuscitată în măsura dorită. Şi costurile sunt mari. Deşi eforturi s-au făcut. Multora din ţară, fără a fi trecut prin Bănie, atmosfera le apare somnolentă, promiscuă, provincială, lipsită de instinctul modern al democraţiei. Ceea ce este, iarăşi, discutabil. Complicând problema responsabilităţii noastre civice. Nu stă în intenţia noastră să dezvinovăţim pe cineva. Pledăm doar pentru o furie afirmativă. Nu sudalma statică, mândră de propria ei anchiloză, este temă de campanie electorală. După cum nici excesul de orgoliu. Imaginea Craiovei este o problemă a tuturor craiovenilor, agravată de dezechilibrul comportamental al celor care o populează. Însă în încropirea unui succedaneu de normalitate ne regăsim cu toţii. Sau ar trebui. Evenimentul din 6 aprilie a.c., aşa cum a fost prezentat şi, apoi, întreţinut în comentarii partinice, a adus mai de grabă deservicii de imagine Craiovei, prin discursuri necuviincioase despre calităţile noastre. Ne aflăm, credem, într-un teritoriu inefabil, în care răbdarea binevoitoare dă rezultate mai bune decât orice „trimitere a gurii la plimbare”. Municipiu cu o istorie bogată, cu o lume interesantă şi, în bună măsură, şcolită, Craiova are dreptul la un respect aparte. Aceasta este şi cauza, niciodată clamată, a locuitorilor ei. Şi dacă vor politicienii să şi-o insereze în mesajele electorale, n-au decât. Să o facă însă cu discreţie.
