Nu vă temeţi !

2
68

Se povesteşte, în Evanghelia după Matei, spun slujitorii Bisericii, că, după Învierea Sa, Iisus Hristos le-ar fi adresat oamenilor, între altele, şi îndemnul „Nu vă temeţi!”. Dar cine mai aude azi aceste cuvinte? De temut ne temem de tot ce ştim, de tot ce nu ştim şi de tot ce aflăm. Iar veştile bune se lasă îndelung aşteptate, în vreme ce veştile proaste ne sufocă, întreţinându-ne o stare de disconfort, dacă nu de frică de ziua de mâine. Am obţinut aproape consensul: motive de încredere, de speranţă, sunt nejustificate. Nu au suport. Speranţa ne apare, când vorbim astfel, ca o virtute condiţionată. Dar şi pentru pierderea speranţei nu putem învinui pe nimeni. E o problemă personală a fiecăruia, care se reglează în singurătate sau în prezenţa unui duhovnic. Se mai reglează şi prin participarea determinată la vot, anul viitor, la alegerile locale şi parlamentare, când avem ocazia să ne dăm nouă înşine o altă şansă şi, de ce nu, speranţa de care vorbeam. Speranţa fără fisură, ne încredinţează înţelepţii, e o virtute rară, cum şi răul absolut, fără fisură, e şi el rar. Toate acestea şi multe altele dovedesc că niciodată n-am fost mai puţin pregătiţi sufleteşte pentru Sfintele Paşti decât anul acesta. Şi dacă n-avem motive de bucurie avem, în schimb, motive să ne simţim uitaţi de Dumnezeu. Şi merită reflectat la această presupunere. Fiindcă numai văzând la televizor chipul actualului premier, Emil Boc, persiflat până şi de ai lui colegi de partid, fără a mai asculta ce boscorodeşte, dobândim sentimentul rătăcirii, plasându-ne în afara spiritului pascal. Şi în afara credinţei adevărate, care nu e altceva decât a fi capabil de bucurie în plină încercare, a fi neînfricat în vremuri înfricoşate şi a te simţi mereu ocrotit, în efortul cotidian, deochiul suprem. Trăim, pentru câteva zile, sub un crez comun, dincolo de opţiunile de conjunctură ale fiecăruia, evenimente atât de curate precum Naşterea Domnului şi Învierea. Nu sunt doar prilejuri de îmbuibare şi petrecere. Fiindcă ele presupun şi prezenţa discretă a smereniei, alungarea angoaselor difuze, crizelor de lehamite. Sigur, cu cât e mai multă religie la vedere, cu atât suntem mai nereligioşi. Sărbătoarea Învierii e sărbătoarea transgresării oricărei poticniri. Şi de aceea îndemnul „nu vă temeţi!” se cuplează rosturilor prestabilite.

 

2 COMENTARII

  1. Toate bune si frumoase in articol, pana am dat-o pe politica!Intr-adevar ar trebui sa meditam asupra indemnului lui Hristos.De douazeci de ani – nu de ieri, de azi, sau de la Boc incoace – ne-am deprins cu frica de ziua de maine. Frica de lipsa a alternativei, a planului B.Despre asta vorbim, nu? Hristos a Inviat!

  2. Sunt şi cuvintele Papei Ioan Paul al II-lea din ziua alegerii sale ca Papă, către credincioşii din Piaţă. De fapt, este un mesaj către polonezii şi alte popoare aflate sub comunism.

Comments are closed.