Cum e grâul, e o întrebare

Vremurile din urmă s-au schimbat şi lumea scrobită a marilor oraşe, şi nu numai, a rămas indiferentă la tainele pământului, care altă dată colpeşau factorii de decizie. Şi în vremea asta, o întrebare precum „cum e grâul?”, nu sună deloc anacronic. Ne facem deja griji. Ne-am putea confrunta cu un val de contagiuni cu noul coronavirus, prin sutele de mii de români veniţi din Italia şi Spania şi resursele financiare vor fi redirecţionate cu precădere, cel puţin în perioada imediată, pe achiziţii de sănătate (echipamente, medicamente, tehnică medicală ş.a.m.d.). Eforturile vor fi imense şi resimţite, fiindcă ne vom afla într-un război sanitar, nu contra unei armate sau al unei naţiuni, ci cu un duşman invizibil, insesizabil, cu viteză mare de propagare. Oricum, unul cu care nu ne-am mai întâlnit. Se vorbeşte deja, poate pripit, de o criză financiară care ar putea veni pe fondul efectelor corona în economie, deşi trimiterea la marea recesiune din 2008 e destul de neconvingătoare, prin argumentaţia invocată. Recesiunea din 2008 a început cu o criză americană rezultată din multiple lanţuri cauzale. Întâi hegemonia americană şi dezechilibrele globale pe care le provoca au permis guvernului şi americanilor de rând să împrumute sume enorme de bani din străinătate cu dobândă neglijabilă, acumulând datorii care s-au dovedit până la urmă nesustenabile. În al doilea rând, creşterea dobânzilor ce a rezultat de aici a spart balonul de săpun al ipotecilor şi aceasta a dus la primul şoc efectiv. A treia cauză principală a fost că toate acestea au avut loc după distrugerea reglementărilor financiare; Iar a patra cauză a fost inegalitatea socială din ce în ce mai mare din SUA. Cauze similare au existat şi în Marea Britanie deoarece capitalul financiar şi neoliberalismul erau dominante în ambele ţări. Criza s-a extins apoi la nivel global, nu pentru că hegemonia americană era în declin, ci pentru că America, economia americană, dolarul şi economiştii matematicieni rămâneau hegemonici. Declinul activităţii economice a SUA a afectat apoi ţările cu datorii şi ţările care erau partenere comerciale principale ale SUA, dar care fuseseră „virtuoase” şi nu se lăsaseră seduse de datorii sau inegalitate crescândă, neoliberalism sau capital financiar, ca Germania şi Franţa. Criza europeană s-a înrăutăţit apoi când recesiunea a identificat o slăbiciune externă a zonei Euro, care a transformat recesiunea în criză majoră a datoriei publice, cauzată în primul rând de propriile dezechilibre ale zonei. Marea recesiune s-a răspândit inegal în lume. S-a intensificat în SUA, în Europa până în Rusia, şi vecinii ei estici. Dar în 2010 numeroase ţări reveniseră la cele mai înalte niveluri de creştere a PIB-ului, precum Brazilia, Mexic, Turcia, Nigeria, Canada, Coreea, Singapore. Atunci virusul american s-a răspândit în întreaga lume, în special pe canale financiare, deşi a contat şi reducerea comerţului internaţional. Cum s-ar putea întâmpla şi acum. Este posibil ca Uniunea Europeană să sufere cel mai mare declin economic. Nu e o certitudine, ci o supoziţie avută în vedere. Mai ales că efortul financiar la care se arată dispusă, ar putea schimba toate datele problemei. Să revenim însă la ceea ce ne interesează: şi ne interesează în mod deosebit o producţie agricolă îndestulătoare la nivelul disponibilităţilor. Şi pentru a atinge parametrii jinduiţi, dar absolut posibili, ne trebuie doar o strategie adecvată. Cum Doljul este un judeţ cu potenţial agricol imens, poate conta în buna aprovizionare a populaţiei, pe termen lung. Premizele nu sunt grozave, dar nici îngrijorătoare. După o iarnă lungă, lipsită de zăpadă, prin ceea ce s-a întâmplat în ultima vreme, de precipitaţiile căzute e vorba, starea de vegetaţie a grâului e bună. O spun marii specialişti ai Doljului.