Polonia s-a impus pe scena europeană ca un nou actor cheie. Prin economia ei, cu o creştere de 4,3% în 2011 şi o estimare de 3% anul acesta, dar şi activitatea diplomatică inedită la nivelul UE. De mai multă vreme, seriozitatea, lipsită de orice echivoc, a Poloniei, este luată în seamă. Aflat în vizită la Paris, ministrul polonez de Externe, Radek Sikorski, a explicat viziunea ţării sale asupra crizei din UE. „Nimeni în Europa nu pune în discuţie stimularea creşterii economice. Abordarea ţine de metodă. Care poate fi realizată printr-o re-logodnă cu teoria keynesiană sau prin identificarea de noi pieţe de desfacere. Or, şefii de guverne, miniştrii pentru economie şi ai finanţelor şi, de asemenea, preşedinţii băncilor centrale, inclusiv BCE, se pronunţă asupra unui mixaj ideal al acestor politici”. Radek Sikorski mai adaugă că ţara sa îşi propune reducerea datoriei publice, care reprezintă, momentan, 52% din PIB. Interesant s-a dovedit, însă, punctul său de vedere legat de spaţiul Schengen, după ce, probabil din raţiuni electorale, pentru atragerea unei părţi a simpatizanţilor Frontului Naţional, preşedintele Nicolas Sarkozy ameninţase cu restabilirea frontierelor interne. Şi iată ce ne spune Sikorski: pentru Polonia, suprimarea controlului de frontieră cu Germania a fost un eveniment excepţional. Nimeni nu va accepta revenirea asupra acestui acquis. Pentru prezervarea libertăţii de circulaţie trebuie întărite controalele externe. Europenii au dreptul să ceară ţărilor de frontieră, inclusiv Poloniei, să-şi controleze mai bine propriul spaţiu, chiar dacă sunt presupuse costuri disproporţionate. Ele trebuie ajutate. Nu doar Grecia, Malta sau Italia. Trebuie ajutate vămile naţionale, pentru ca normele de calitate să fie echivalente peste tot. Franţa nu se poate amesteca în treburile interne ale celorlalte ţări europene. Revenim. Această declaraţie a fost făcută la Paris. Şi acum remarca lui Radek Sikorski: majoritatea imigranţilor în Europa Occidentală au sosit legal, provenind din fostele colonii. Discuţie închisă. Numai că Sikorski continuă: „Expresia Statele Unite ale Europei este improprie. Ea presupune un transfer de suveranitate naţională la nivel federal, ceea ce nimeni nu doreşte. Uniunea politică va fi o construcţie unică în care statele îşi conservă atributele esenţiale, precum dreptul de ieşire şi definirea transferului de suveranitate. Polonia este un bun exemplu al faptului că lărgirea poate conduce la aprofundare. Noi nu mai suntem un nou membru, fiindcă am devenit unul din marii susţinători ai integrării, de exemplu în materie de apărare, unde Franţa joacă un rol de lider”. Bineînţeles, domnul Radek Sikorski nu omite să menţioneze rolul Germaniei în definirea mecanismelor de stabilitate, dar şi de mare acţionar în economia europeană. Nu comentăm toate temele majore, inspirat atinse de şeful diplomaţiei de la Varşovia. Ceea ce atrage atenţia este, însă, seriozitatea abordărilor, justa cumpănire a detaliilor şi, mai ales, absenţa oricărei jumătăţi de măsură. Toate acestea exprimă, doar în mică măsură, câştigul enorm de imagine dobândit de Polonia, în ultimii ani. Prin liderii săi de-a dreptul de invidiat.
