Încărcat de emoţie, mai multă decât poate duce –după o convalescenţă- şi de care rareori putea fi bănuit, şi pe când era deplin valid, fostul preşedinte Traian Băsescu n-a mai răbdat şi a ieşit din tăcere, manifestându-şi dezacordul cu privire la comasarea alegerilor, ironizând ideea ca PSD şi PNL să prezinte candidaturi comune la europarlamentare. Argumentul peremptoriu al fostului preşedinte ar fi idiosincrazia organică a unor monştri sacri, ex-PDL, deveniţi liberali impuri, precum Emil Boc, Vasile Blaga sau Gheorghe Falcă, care să fie alăturaţi pesediştilor pe liste comune. Numai că vocile critice din PNL au fost Ilie Bolojan, Robert Sghiartău, Florin Cîţu, Cristian Buican, Ivan Turc, şi nicidecum cei menţionaţi. Ce înţelege electoratul care merge la locale şi europarlamentare se întreabă îndurerat Traian Băsescu -în stare să întoarcă şi cel mai istovit suflet spre lumină şi bucurie- care rămâne încredinţat că alegerile cu moralitatea lor pe vremea sa, sunt acum orientate de interese. Care sunt acele interese nu le enumeră. Votul nu este liber, ci manipulat mai adaugă Traian Băsescu, bun cunoscător în materie, fiind menit să conserve statu quo-ul. Cu toate acestea… va veni o schimbare, după această aventură a conştiinţei şi ravagiile pe care le fac ideiele netemperate de bun simţ şi măsură. Se spune uneori, că în viaţă, nu e important numărul paşilor, ci urma lăsată de aceştia. Când Traian Băsescu vorbeşte, cu patos nimicitor, de inoportunitatea comasării alegerilor, decisă de liderii celor două partide, în urma unui proces consultativ, discutat în staff-urile de conducere ale partidelor implicate, ştie că pe vremea sa guvernul avea capul în Dealul Cotrocenilor şi doar nişte mâini de lucru la Palatul Victoria. Da, totul e dureros: contururile aristocratice ale lui Boc, Falcă, Blaga se topesc în culorile aspre ale mahalalei social-democrate, după ani de luptă între forţele binelui (pro-Băsescu) şi cele ale răului (social-democrate) care acum se linguşesc public şi se detestă în secret. E înduioşător fostul preşedinte. „Mă, voi auziţi ce spune ăsta”, rostea undeva Ilie Moromete al lui Marin Preda. Oricum, o capodoperă de persuasiune, de diplomaţie făcută neostentativ, rămâne fostul preşedinte. Numai că viaţa bate politica şi o bate de o ascultă cu urechea. A fost o vreme când Traian Băsescu cucerea prin subtilitate, nuanţă, umor şi nu în ultimul rând prin temperament dubitativ. Acum spălându-şi memoria, cu cei mai acizi detergenţi, cu garantate efecte hiperamnezice, bolboroseşte rugăciuni de salvare din naufragiul pe care îl zăreşte, deşi ar putea observa, dacă tot se dă „de dreapta” că un peisaj, aflat oricum la dreapta, poate fi împins spre zona extremă de o opoziţie în ofensivă a AUR şi de neoliberalii economici de la USR. Sigur că rămâne de văzut dacă socotelile de pe hârtie se vor potrivi cu cele care vor ieşi din urne. Nu e exclus ca o parte a electoratului liberal să nu fie amator de a pune ştampila pe lista comună de candidaţi. Neîndoielnic însă întreaga operaţie are şi binecuvântarea preşedintelui Klaus Iohannis, cu care Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă s-au văzut înainte de şedinţa CSAT, ţinând seama şi de semnalele care vin, de acolo de unde se ia lumină, şi unde nu se poate decât chiui „daolică dodă, pe aici totul mă mănâncă”.
