Războiul din Ucraina, început prin invazia armatei ruse, intră de mâine în cel de al doilea an şi nu se ştie când se va termina. Nici care va fi evoluţia lui ulterioară. Şi liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, şi cel de la Casa Albă, Joe Biden, în discursurile lor antagoniste, n-au lăsat să se înţeleagă, după cum s-a văzut, vreo intenţie de compromis în această privinţă. Deşi atât Ucraina (şi susţinătorii ei occidentali) cât şi Rusia au fiecare zeci de mii de morţi, răniţi şi prizonieri (statisticile sunt diferite, de la o sursă la alta), pierderi consistente de tancuri şi blindate, refluxuri în economie şi nu numai. Vladimir Putin, în discursul său despre „starea naţiunii”, după 2 ani, a promis că va continua invazia ezitantă a Ucrainei, până ce obiectivele Rusiei vor fi atinse şi a ameninţat cu o reacţie brutală dacă SUA şi aliaţii furnizează rachete cu rază lungă guvernului de la Kiev. Vladimir Putin a reafirmat tranşant că Moscova va continua să se bată pentru „teritoriile sale istorice din Ucraina”, ocupate momentan în bună parte. La rândul său Joe Biden a declarat marţi seara la Varşovia, la Castelul Regal, că SUA şi aliaţii lor nu vor permite Rusiei să obţină o victorie în războiul din Ucraina. „Occidentul n-are intenţia de a ataca Rusia, cum a afirmat astăzi Putin. Milioane de cetăţeni ruşi vor să trăiască în pace cu vecinii lor”. “Kievul este puternic. Kievul este mândru. Stă drept şi cel mai important este liber”. Nimic despre restul Ucrainei măcinat şi distrus de război. Lucrurile sunt aşa cum se văd, şi ceea ce nu vedem, dar deducem, nu arată mai bine. Vladimir Putin, în opinia cvasiunanimă a liderilor europeni, a greşit când a crezut că Ucraina nu poate opune o rezistenţă serioasă, după cum s-a amăgit şi în privinţa puterii militare a acesteia excluzând posibilitatea unui război de durată şi extrem de costisitor. Occidentul a exagerat efectul sancţiunilor economice, subestimând opoziţia Rusiei la eforturile de includere a Ucrainei pe orbita lor, începute încă din 2004. Certă este o realitate: Vladimir Putin rămâne inflexibil (vădit îngrijorat de starea de spirit a populaţiei, dovadă problemele sociale acroşate în discursul din Adunarea Federală) şi „operaţiunea sa specială”, fructul extinderii NATO, după 2007, are o interpretare de altă factură, la Moscova, de cum are la Bruxelles, de pildă. „Elitele Occidentului n-au încetat în dorinţa de a termina odată pentru totdeauna cu noi”, cum a repetat marţi în discursul anual extrem de tensionat. Deocamdată însă Rusia n-a fost învinsă, 4 oblasturi din Ucraina (circa 17%-20% din suprafaţă) sunt „realipite”, după ocuparea lor. Şi asta este o realitate. Războiul teritorial justificat prin „denazificarea regimului de la Kiev” s-a sublimat într-unul „al civilizaţiilor contra Occidentului”. Şi nu mai repetăm ceea ce a afirmat Vladimir Putin. Care mizează pe şantajul nuclear, mai nou, anunţând deja suspendarea din participarea la acordul New Start pentru dezarmare nucleară semnat în 2010 la Praga, prelungit în 2021 până în 2026, decizie considerată de Antony Blinken profund nefericită dar şi iresponsabilă iar de Jens Stoltenberc ca „extrem de periculoasă”. Rusia nu va mai permite în context SUA şi NATO să inspecteze instalaţiile nucleare. Unul din argumentele lui Vladimir Putin pentru declanşarea războiului poate reţine atenţia: umilirea Rusiei de peste două decenii de democraţiile occidentale şi paradoxul este că denunţă influenţa americană crescândă în Europa. Rusia duce neîndoielnic un război contra unei ţări vecine susţinută de o coaliţie al cărei PIB este de 20 de ori mai mare ca al ei, ceea ce o va slăbi enorm, indiferent de cum se va termina războiul. Distrugerea Rusiei printr-un război prin procură este o temă de discuţie. Aliaţii Kievului au deschis însă un alt front pentru a stopa ardoarea ofiţerilor ruşi: acuzarea de crime de război şi crime contra umanităţii în Ucraina. Vicepreşedinta SUA, Kamala Harris, fost procuror a pronunţat acest avertisment la Munchen. Pe teatrele de operaţiuni, Bakhmutul de multă vreme sub asediu, este căzut, după surse ruseşti şi încă neocupat „deşi situaţia actuală este extrem de dificilă”, după Volodimir Zelenski. O temere nouă: dacă Beijingul decide să furnizeze sau nu arme Rusiei, situaţie în care conflictul ar dobândi o altă dinamică. Dar ar avea repercursiuni în relaţia Beijingului cu Occidentul, fiindcă un asemenea gest este considerat „încălcarea liniei roşii”. Pe de altă parte perspectiva de a vedea Rusia perdantă îngrijorează Beijingul, Rusia fiind singura mare putere care susţine China. În fine, o victorie a Rusiei ar contribui la legitimarea repertoriului lui Xi Jinping potrivit căruia Occidentul este în declin.
