În timp ce vecinii săi se luptă cu criza, Polonia este singura ţară a Uniunii Europene (UE) – membră după 2004 – care n-a cunoscut recesiunea de la sfârşitul lui 2008, înregistrând o creştere cumulată de 15,8% între 2008 şi 2011, de departe cea mai mare din Europa. În 2009, în plină criză mondială, a fost singurul stat membru cu o creştere pozitivă, conform OCDE (Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică), de 1,7%. În acel moment, companiile ţărilor din Est, în principal din Ungaria şi Cehia, se îndatorau, ceea ce nu era cazul Poloniei. Astăzi, dacă perspectivele sunt mai puţin deosebite, ele rămân totuşi tonice. Pentru 2013, Bruxelles-ul contează pe o creştere economică de 1,8%, faţă de 2,4 % aşteptată în 2012 şi 4,3% în 2011. Decizia FMI de a acorda, vineri, un nou credit de precauţie, în sumă de 33,8 de miliarde de euro, la cursul de schimb actual, pentru o perioadă de 2 ani, sună ca o recompensă. Rezervată ţărilor considerate ca având bună stabilitate economică, această linie de credit permite obţinerea de lichidităţi în proporţiile dorite. Obiectivul: de a ajuta ţara să facă faţă scăderii sale economice, menţinând în acelaşi timp încrederea investitorilor. Potrivit FMI, economia poloneză, „foarte solidă”, începe să resimtă „turbulenţele din restul Europei”. La rândul său, OCDE estimează că „Polonia nu este imună la riscurile de contagiune asociate crizei în curs de desfăşurare, care afectează partenerii săi comerciali externi”. 78% din exporturile Poloniei sunt destinate UE. Berlinul este cel mai mare partener comercial şi reprezintă mai mult de un sfert din exporturi (27%). „Polonia este aproape un atelier al Germaniei”, datorită externalizărilor multor activităţi economice. În afara Europei, Varşovia devine un preferat al Beijing-ului. Semnarea, în 2011, a unui acord de parteneriat strategic stimulează investiţiile chineze. Este o manieră pentru China de a penetra pe piaţa europeană, via Europa Orientală: investiţiile chineze au fost amplificate de 18 ori între 2004 şi 2010. Moneda proprie, zlotul, permite guvernului de la Varşovia să acţioneze pe piaţa valutară. În context, nu se pune problema grăbirii adoptării monedei unice. Varşovia aşteaptă 2015, pentru a îndeplini criteriile de la Maastricht, iar un colaborator apropiat al preşedintelui, Bronislaw Komorowski, evocă data de 1 ianuarie 2016. Ministrul polonez al Finanţelor, Jacek Rostovski, a spus în noiembrie: „Avem toate intenţiile de a deveni membri ai zonei euro, dar după ce vor fi reparate toate punctele slabe”. În prezent economia poloneză are avantajul de a fi diversificată şi bazată pe dinamica internă. Cu 38 de milioane de locuitori, prin urmare cu un potenţial ridicat pentru consumul intern, ţara este mai puţin dependentă de exporturile sale. Ponderea exporturilor nu reprezintă decât 46% din PIB-ul polonez, faţă de 77,5% pentru Cehia şi 94.8% pentru Ungaria. Motorul creşterii economice – consumul intern – începe să stagneze din cauza politicii de austeritate, cocktail, predominantă în Europa. Polonia are avantajul de a nu cădea în cercul vicios al austerităţii, motiv pentru care Radek Sikorski, ministrul de Externe al Poloniei, spune: „exemplul nostru arată că putem împăca austeritatea şi creşterea economică. Polonia este în situaţia fericită de a avea cea mai rapidă creştere din Europa”. Viitorul său depinde însă de capacitatea Europei şi, în particular, a Germaniei, primul său partener comercial, de a ieşi din criză. Oricum, într-un raport Doing Bussines 2013, care analizează mediul de afaceri din 185 de ţări, prezentat de Banca Mondială la sfârşitul lui octombrie 2012, Polonia este bine poziţionată.
