În debutul Campionatului Mondial din Qatar, preşedintele FIFA, Gianni Infantino, a ţinut un discurs inteligent şi curajos, stupefiind lumea occidentală, afirmând că fotbalul aparţine tuturor continentelor, nu doar Europei. Dacă Sepp Blatter, în pofida „păcatelor sale” atribuise, dând un sens geo-politic demersului său, Africii de Sud organizarea CM din 2010, Gianni Infantino a spus acum că jucători din Africa şi Asia, graţie susţinerii financiare a FIFA vin şi joacă în Europa la cele mai mari cluburi, unele dintre ele, paradoxal, deţinute nu de capitalul occidental. Gianni Infantino a elogiat organizarea impecabilă a competiţiei pe durata sa şi n-a admis implicarea gesturilor cu simbolistică politică pe toată perioada competiţiei. Jucătorii reprezentativei Germaniei, de pildă, nu s-au putut exprima, prin manifestări pregătite contra ţării organizatoare (trimitere la nerespectarea drepturilor omului) în condiţiile în care Germania semnase un cotract gazier cu Qatarul. Formele de boicot pregătite n-au avut rezultatul scontat. Mondialul 2022 va rămâne ca un eveniment major la nivel geopolitic. O victorie a FIFA. Numai că QatarGate, prin care se demantelează relaţia UE cu Qatarul (regimul vizelor şi acordul cu UE este suspendat), are un substrat, acela ca Uniunea Europeană să nu mai aibă acces la gazul lichefiat din Qatar. Să nu mai importe de la ruşi, nici de la iranieni, adică de la trei mari producători mondiali. Ceea ce înseamnă că UE devine dependentă de gazul lichefiat livrat de SUA, al patrulea mare producător, mai scump dar nu contează. Din acest punct de vedere Gianni Infantino, chiar dacă driblează ca Messi, s-ar putea să aibă unele încurcături. Nu singurele.
