UEFA a tranşat la „masa verde”, cu 3-0 pentru tricolori, meciul România – Kosovo, din Liga Naţiunilor, după ce oaspeţii au părăsit terenul de joc în prelungiri, la scorul 0-0, pe motiv că ar fi auzit „scandări rasiste”. Întrebat la finalul jocului cu Kosovo dacă a mai trăit aşa ceva, selecţionerul României, Mircea Lucescu, a amintit despre episodul din finala Cupei României din 1988, Steaua – Dinamo. „Am mai trăit în 1989 aşa ceva (de fapt, a fost în 1988, n.r.), dar atunci partidul a luat decizia să piardă echipa care a fost pe teren. De atunci nu s-a mai întâmplat niciodată, e ieșit din comun” a spus Lucescu, fiind întrebat dacă s-a mai confruntat cu o astfel de situaţie.
Atunci, steliştilor li s-a anulat, pe motiv de ofsaid, un gol marcat de Balint în ultimul minut, la scorul 1-1, iar în semn de protest, roş-albaştrii au părăsit terenul, la ordinul primit din partea familiei Ceauşescu. Trofeul i s-a atribuit Stelei, dar ulterior, după Revoluţie, trofeul i-a fost retras, rămânând neacordat. Mircea Lucescu se afla pe banca lui Dinamo, iar antrenor la Steaua era Anghel Iordănescu.
Ce a uitat sau nu a vrut să menţioneze Mircea Lucescu a fost participarea sa la un moment asemănător, mai devreme, în 1983, la meciul dintre Sportul Studenţesc şi Universitatea Craiova, pe finalul căruia oaspeţii s-au retras de pe teren. Episodul s-a petrecut în toamna anului 1983, în Regie, iar Sportul, care conducea cu 2-1 în momentul în care Craiova a refuzat să continue meciul, a primit apoi victoria cu 3-0 la „masa verde”. La Sportul jucau, printre alţii: Gică Hagi, Mircea Sandu, Gino Iorgulescu sau Marcel Coraş. Cât despre oaspeţi, Craiova Maxima era în componenţa pe care o cunoştea toată ţara şi acea generaţie se afla la apogeu, imediat după acel parcurs antologic până în semifinalele Cupei UEFA.
Faţă de kosovari şi de stelişti, jucătorii Craiovei Maxima au avut motive pentru a părăsi terenul în 1983. Mai întâi, o bătaie generală s-a lăsat cu eliminare doar în tabăra Ştiinţei (Ungureanu), la scorul 1-1, cu un sfert de oră înainte de final, deşi câţiva jucători din tabăra gazdelor meritau aceeaşi pedeapsă. Apoi, arbitrul Mustăţea (fost jucător la Dinamo, echipa cu care Universitatea se lupta pentru titlu) le-a făcut cadou gazdelor un penalty, când Gică Hagi a căzut uşor în duelul cu Donose, iar Coraş a făcut 2-1. Era minutul 85, iar oltenii, care ani de zile au avut de suferit în duelurile cu rivalele Steaua şi Dinamo, se vedeau prejudiciaţi şi în confruntarea cu o altă echipă a Capitalei. Craiova mai fusese victima unui duel cu Sportul Studenţesc, chiar în vara acelui an, clubul din Regie „furându-l” Ştiinţei pe Gică Hagi. Acesta intrase la Facultatea de Ştiinţe Economice, la zi, la Universitatea din Craiova şi trebuia să se alăture echipei din Bănie, dar n-a mai apucat să joace în alb-albastrul Ştiinţei. Imediat, a fost transferat cu studiile la Bucureşti, unde a fost „delegat” la Sportul, la ordinul familiei Ceauşescu.
Aşadar, ceea ce s-a întâmplat pe finalul meciului din Regie a fost picătura care a umplut paharul pentru alb-albaştrii din Bănie. Au protestat vehement, n-au mai reluat jocul de la centru, au ieşit de pe teren şi au plecat direct la Craiova.
Scandalul s-a făcut resimţit şi în cupele europene, unde oltenii au fost eliminaţi peste câteva zile, pierzând la lovituri de departajare returul cu Hajduk Split, echipă care reprezenta atunci Iugoslavia. Deşi toată lumea aştepta cel puţin reeditarea parcursului din sezonul precedent, Ştiinţa s-a oprit mult mai devreme decât era preconizat, în competiţia în care fusese atât de aproape de finală.
La fel ca acum, Mircea Lucescu era selecţionerul României şi el a intervenit la meciul din Regie pentru ca oltenii să nu părăsească terenul de joc, ştiind ce repercusiuni vor exista (cinci internaţionali craioveni aveau să fie suspendaţi de FRF). Iar Lucescu era interesat să aibă la dispoziţie jucătorii Universităţii Craiova, care compuneau atunci nucleul echipei naţionale care era pe final de campanie de calificare la Euro 1984.
Ideea vehiculată în acea vreme este că meciul Sportul – Craiova ar fi trebuit să fie unul „strategic”, unul liniştit, dacă e cazul să se termine chiar la egalitate, mai ales că ambele echipe se aflau între partidele din Cupa UEFA, cu Hajduk Split (Craiova), respectiv cu Sturm Graz (Sportul). Totodată, Mircea Lucescu era interesat ca jucătorii săi să fie apţi pentru meciurile decisive de calificare la Euro 1984, ambele echipe având destui jucători la lot. Numai că în ultimul sfert de oră lucrurile au degenerat, iar craiovenii l-au suspectat tocmai pe Mircea Lucescu de complot împotriva lor, sau cel puţin că „nu i-a protejat”, mai ales că echipa de suflet a lui „Il Luce”, Dinamo, era principala rivală la titlu a Ştiinţei, iar maniera de arbitraj şi deciziile arbitrului Mustăţea le-au alimentat bănuielile.
De altfel, internaţionalii craioveni i-au „arătat pisica” lui Mircea Lucescu la proxima acţiune a naţionalei, amicalul cu Ţara Galilor din acea toamnă, pierdut cu 5-0 de tricolori, la Wrexham. Silviu Lung, şeful rebeliunii de la acel meci din Regie, a încasat 3 goluri de la galezi în prima jumătate de oră, iar la pauză a fost schimbat cu Ţeţe Moraru. Ştefănescu, Ungureanu, Ţicleanu, Irimescu şi Cămătaru au fost ceilalţi jucători de la Craiova utilizaţi în acel meci de verificare cu Ţara Galilor.
Deşi craiovenii suspendaţi de FRF au avut posibilitatea de a-şi ispăşi pedeapsa după ce se va fi terminat campania de calificare la Euro 1984, aceştia au refuzat „favorul” Federaţiei şi au vrut să stea pe tuşă chiar în meciurile următoare.
După scandalul din Regie şi urmările sale, pentru Universitatea Craiova urma derby-ul din Bănie cu Steaua, iar steliştii au solicitat FRF, nici mai mult nici mai puţin decât câştigarea cu 3-0 la „masa verde”, fără ca meciul de la Craiova să se mai dispute! Aşadar, Steaua voia să câştige un meci, pentru că adversarii ieşiseră de pe teren într-un alt joc! Ca şi cum Lituania ar fi cerut să câştige în Liga Naţiunilor cu Kosovo, fiindcă jucătorii kosovari ieşiseră de pe teren în partida de la Bucureşti!
Informaţia aceasta a apărut în ziarul local „Înainte”, chiar în ziua meciului, iar Bănia a intrat în fierbere, aşa că la ora partidei, „Centralul” era gata să erupă. Cristian Ţopescu a fost chemat să liniştească publicul de la microfonul arenei, dar fanii, pentru care Universitatea Craiova era ceva sfânt în acele vremuri, mulţi dintre ei punând-o mai presus de familie sau religie, „erau gata să muşte din garduri”. Necăjiţi după eşecul cu scandal din Regie şi frustraţi după eliminarea prematură din cupele europene, pentru suporterii din Bănie era „bomboana de e colivă” un astfel de afront, mai ales că venea din partea marii rivale şi totodată echipa sistemului, Steaua Bucureşti.
Deşi Lăcătuş deschidea scorul pe „Central”, Ştiinţa a câştigat atunci cu 2-1, iar lucrurile s-au liniştit oarecum. De suferit a avut atunci a fost ziaristul care a publicat acel articol în ziarul „Înainte”, Mircea Canţăr, care a fost suspendat din funcţie, lucru cu implicaţii destul de grave în acele vremuri. Fiind vorba de echipa familiei Ceauşescu, nu mai conta că informaţia era corectă şi Steaua chiar ceruse la FRF să câştige meciul la „masa verde”. După complicaţii, peripeţii, dar având alături dreptatea şi fanii Ştiinţei, lui Mircea Canţăr avea să i se ridice suspendarea, după o scrisoare adresată Ministrului Apărării de atunci, Constantin Olteanu, în noaptea de…Anul Nou. Momentul este relatat şi de jurnalistul Daniel Nanu în cartea “Gică Popescu. Viaţa mea”.
Efectele acestor trei meciuri cu maximă tensiune, cu Sportul, Hajduk şi Steaua, s-au resimţit în runda următoare pentru Universitatea Craiova, care avea să piardă acasă cu Poli Iaşi, scor 1-2. La finalul acelui sezon, Ştiinţa avea să se claseze pe locul 3, după Dinamo şi Steaua.
ProSport.ro
