Universitatea Craiova n-a reuşit să câştige la Botoşani şi a bifat primul meci din 2020 din deplasare în care nu a reuşit să marcheze. Nici nu au abundat fazele periculoase la poarta gazdelor, deşi Bic, Nistor şi Mamut au avut ocaziile lor să puncteze, dar cam tot atâtea şanse au avut şi moldovenii, pe contraatac sau din faze fixe. De la plecarea lui Bergodi am constatat o singură schimbare, aşezarea mult mai ofensivă şi controlul permanent al jocului, dar asta nu a asigurat mai multe ocazii şi cu siguranţă nici un rezultat favorabil. Nici măcar Dan Petrescu, cel care spune că nu-l deranjează niciodată un 0-0, nu ar fi înghiţit nemestecat o remiză albă la Botoşani, în condiţiile în care s-au prezentat gazdele. Adică, fără antrenor pe bancă, cu destui titulari absenţi şi cu cel mai în formă jucător, Keyta, scos din joc în prima jumătate de oră. Nistor a demonstrat încă o dată că la Dinamo sau la naţională s-a exprimat mai bine ca la Craiova, de parcă la Universitatea nu ar fi primit banii de o jumătate de an. Căpăţână e probabil şocat şi el cum a ajuns să îmbrace tricoul Ştiinţei şi că a fost lăsat pe teren 75 de minute la Botoşani, unde a fost din nou ridicol. Cicâldău probabil visează non-stop transferuri, în timp ce refuză să finalizeze cu stângul din poziţii ideale, iar cu dreptul trage în bălării. Ofosu îl concurează pe Ivan la titlul de cel mai enervant jucător al echipei. În cazul lui Bărbuţ, problema sa e apariţia pe teren, fiindcă ştiam că e inutil. Mamut putea fi, pentru al doilea meci la rând, cel mai bun jucător al echipei (oricum, este cel mai determinat), dar a trimis acest titlu neoficial în peluză, o dată cu mingea şutată la fel de prost ca la Mediaş. Craiova merita un penalty, când acelaşi Mamut a fost tras de tricou în careu, dar presiunile lui Dan Petrescu şi Meme Stoica au dat roade şi Ştiinţa este furată pe faţă de 3 meciuri. Poate ar fi fost pe teren arbitrul titular, Istvan Kovacs, care a fost găsit pozitiv cu corinavirus chiar înainte de meci.
Altfel, FC Botoșani a fost o altă echipă față de de obicei, refuzând jocul, cu tactica arderii fânețelor și secării fântânilor, care a funcționat în fața Craiovei.
Papură a spus că nu a avut timp să cunoască noii jucători. Ori, fiind analistul clubului, ar fi trebuit să le cunoască în detaliu calităţile acestor achiziţii. Oricum, cel puţin ca fost jucător şi antrenor al echipei, se presupune că ai idee despre calităţile acestor jucători (Doamne fereşte, că să mai fi zis un antrenor străin, care nu cunoştea echipa sau cu campionatul!). Poate s-ar referit însă la cunoașterea în sensul integrării în strategia sa de joc. Apoi, tot „Papi” a declarat că echipa sa merita să marcheze cel puţin o dată. Adevărat, dar şi moldovenii au avut cam tot atâtea ocazii, chiar dacă nu au deţinut controlul meciului. În rest, nu ducem dorul lui Mirel Rădoi şi nici al lui Bergodi, dar nici vreo transformare atractivă nu constatăm. Păcat că se pierd în continuare puncte cu echipe de bătut şi de când s-a accidentat Koljic am marcat decât de două ori.
FC Botoşani – Universitatea Craiova 0-0
FC Botoşani: Pap – Patache, Chindriş, Haruţ, Ţigănaşu – Rodriguez, Florescu – Ongenda (Babunski ’81), Keyta (Askovski ’24), Târcoveanu (Braun ’76) – Fazos. Antrenor: Marius Croitoru.
Universitatea Craiova: Pigliacelli 7 – Vlădoiu 5, M. Constantin 5, Bălaşa 5, Vătăjelu 6 – Nistor 5, Bic 5, Căpăţână 3 (Cicâldău ’76) 5 – Ofosu 4 (Constantin ’84), Mamut 6, Câmpanu 5 (Bărbuţ ’46) 3. Antrenor: Corneliu Papură.
