Un straniu fior admirativ din partea secretarului general PNL

Slăvirea rituală a lui Klaus Iohannis de către unii lingăi liberali a atins la mitingul electoral de la Galaţi, cote de-a dreptul groteşti, nemaiîntâlnite de la „epoca de aur” cu al său cult al personalităţii. Fireşte, o anumită afectare stilistică, un fatal declarativism sunt greu de evitat în asemenea cazuri. E nevoie totuşi de tact, inspiraţie şi autenticitate pentru a compune un mesaj salubru, fără hiperbole stingheritoare. Robert Sighiartău, secretarul general al liberalilor, a vrut să iese din rând, să fie original şi umed, să se târască ingenios şi să se gudure înaripat. Rareori, în ultimi 30 de ani, s-a mai pomenit un atât de sulfuros amestec de delir agramat, sentimentalism vicios, sminteală şi prostie. Iată declaraţia: „Un om a cărui destin este scris de Dumnezeu, actualul şi viitor preşedinte, Iohannis”. Tânărul Robert Sighiartău, preluat din fostul PDL, preocupat să mimeze entuziasmul, desfigurat de admiraţie şi afecţiune, a atins o dimensiune tragică. Dincolo de linguşala ridicolă, stupiditea candidă, avatarurile hilare ala limbii de lemn, a nu avea nimic sfânt în afara vanităţii proprii, scoate la iveală mediocritatea şi slugărnicia sa. Un preşedinte care acceptă o asemenea racuzită a linguşelii crase, cu atâta participare personală are neîndoielnic predispoziţie pentru cultul personalităţii. Nu vom arunca cu pietre în obrazul celui care a cedat sufleteşte într-o ambianţă absurdă, cu o dimensiune copleşitoare de irezistibilă perversitate, dar vom spune altceva: lupta împotriva corupţiei, mult trâmbiţată, în actuala campanie electorală, precum şi „războiul” împotriva PSD au un mare dezavantaj, fiindcă ne fac să credem că alte vicii, precum cele de caracter, sunt neglijabile, când ele explică, în mare măsură, toate eşecurile noastre.