Cu câteva zile în urmă, Institutul Cultural Român anunţa că începe constituirea filialelor în centre culturale ale provinciilor istorice ale României, la Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara şi Craiova, pentru cea din oraşul nostru desemnându-i director pe conf. univ. dr. Gabriel Coşoveanu şi director adjunct pe Marinela Pârvulescu. „Aştept să văd dacă ce presupune această funcţie se potriveşte cu ce gândesc şi pot eu”, spune Gabriel Coşoveanu, încă nelămurit în privinţa activităţii care urmează să se desfăşoare aici. În prezent, acesta este preşedinte al Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România şi profesor la Facultatea de Litere a Universităţii craiovene.
Filialele vor avea sediu, personal şi echipamente proprii
Odată cu schimbarea conducerii Institutului Cultural Român, după demisia preşedintelui Horia-Roman Patapievici, urmată de cea a vicepreşedinţilor Tania Mihăilescu şi Mircea Mihăieş, şi numirea în funcţie, pe 11 septembrie, a lui Andrei Marga, instituţia a anunţat înfiinţarea unor noi institute în străinătate şi organizarea de filiale în patru mari oraşe din România – Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara şi Craiova. „Prin filială înţelegem o unitate, cu sediu, personal şi echipamente proprii, organizată pe baza unui acord de cooperare scris între ICR, conducerea acelei unităţi, pe de o parte, şi primari, preşedinţi de consilii judeţene, liderii altor instituţii, pe de altă parte”, se menţionează pe site-ul instituţiei.
Tot aici se precizează că „fiecare filială este condusă de un director şi un director adjunct, desemnaţi de ICR să organizeze şi să conducă filiala, directoratul fiind asistat de trei-cinci referenţi” şi că „finanţarea se face din contribuţii ale Institutului Cultural Român şi din contribuţii prevăzute în acordul menţionat”. „ICR trebuie sincronizat, în continuare, iar unul dintre aspectele sincronizării este asigurarea de şanse pentru cei care creează în diferite locuri din ţară. În acest sens organizarea de filiale ale ICR în provinciile istorice ale ţării este un pas important”, se mai spune pe site.
Gabriel Coşoveanu: „Nu ştiu mai mult decât este anunţat pe site-ul instituţiei”
Propuşi spre desemnare în funcţiile de directori de filiale au fost Cassian Maria Spiridon – director şi Marius Chelaru – director adjunct (Filiala Iaşi); Irina Petraş – director şi Pompei Cocean – director adjunct (Filiala Cluj-Napoca); Gheorghe Schwartz – director şi Lucian Alexiu – director adjunct (Filiala Timişoara); Gabriel Coşoveanu – director şi Marinela Pârvulescu – director adjunct (Filiala Craiova).
Despre activitatea care urmează să se desfăşoare la Craiova, Gabriel Coşoveanu declară că nu ştie, deocamdată, nimic, cum nu ştie nici unde va fi sediul filialei sau cine este Marinela Pârvulescu, „adjuncta” sa. „Am fost sunat pe 7 octombrie de conducerea ICR şi mi s-a propus această funcţie. Am acceptat, gândindu-mă că dacă o fac pot ajuta cu proiecte această zonă a Olteniei. Am întrebat ce anume presupune această funcţie şi mi s-a spus că voi fi informat. Aştept să fiu contactat din nou, să mi se spună ce am de făcut. Şi să văd dacă ce presupune această funcţie se potriveşte cu ce gândesc şi pot eu…”, a declarat conf. univ. dr. Gabriel Coşoveanu. „Nu ştiu mai mult decât este anunţat pe site-ul ICR. Nu îl cunosc pe directorul adjunct”, a adăugat acesta.
Val de schimbări după trecerea ICR în subordinea Senatului
Conducerea ICR s-a schimbat după ce, pe 2 august, la câteva zile de la decizia Curţii Constituţionale de a declara constituţională Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 27/ 2012, prin care ICR trecea din subordinea Preşedinţiei în cea a Senatului, preşedintele de atunci, Horia-Roman Patapievici, şi foştii vicepreşedinţii Tania Radu şi Mircea Mihăieş şi-au anunţat demisia. Propus în funcţia de preşedinte a fost Andrei Marga, anterior ministru de Externe, din mai până în august, anul acesta, dar şi ministru al Educaţiei, în perioada 1997-2000.
Patapievici sublinia atunci că, prin decizia Guvernului, nu este schimbată doar afilierea instituţiei, care trece „de la autoritatea simbolică a preşedintelui în subordinea efectivă a Senatului”, ci se modifică şi misiunea ICR, care urmează să se ocupe de „identitatea naţională a românilor” de peste graniţe, aşa cum este stipulat în preambulul OUG nr. 27/ 2012 şi aşa cum a precizat şi ministrul Culturii, Puiu Haşotti. Patapievici a mai spus că ministrul a recunoscut că scopul OUG nu era numai schimbarea subordonării, ci şi schimbarea misiunii, la respectarea căreia ar putea veghea numai Senatul.
La scurt timp, directorul ICR New York a demisionat, iar directorii ICR Paris, ICR Varşovia şi ICR Budapesta au fost schimbaţi din funcţii de conducerea ICR de la Bucureşti. Andrei Marga a precizat la vremea respectivă că aceste destituiri fac parte din planul pe care el l-a numit „Sincronizarea Institutului Cultural Român” şi care prevede, printre altele, „producerea de noi valori de cultură şi civilizaţie, reprezentarea şi promovarea culturii şi civilizaţiei poporului român în ţară şi în lume, luată în întregime”.
Filialele au ca „scopuri majore: promovarea Programului ICR aşa cum acesta a fost configurat în tradiţia instituţiei începută cu Fundaţia Culturală Română şi adusă la zi de instituţia de astăzi şi a cunoaşterii şi sporirii prestigiului culturii române, punând în relief internaţional valori competitive create în locurile respective; organizarea de acţiuni culturale competitive de promovare în reţeaua internaţională a Institutului Cultural Român şi sprijinirea institutelor”.
În prezent, activitatea ICR se desfăşoară sub autoritatea Senatului României şi este reglementată de Legea nr. 356 din 2003, cu amendamentele ulterioare rezultate din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 27 din 2012 şi din iniţiativele comisiilor parlamentare şi ale Institutului Cultural Român.
