O ambiguitate de neînţeles

0
2210

La rubrica „Atelier de artist”, din revista „Scrisul românesc”, deţinută de directorul Muzeului de Artă din Craiova, arh. Emilian Ştefârţă, acesta are o referire „bănuit avizată” la inaugurarea recentă a Centrului Cultural „Constantin Brâncuşi” (termenul cultural lipseşte din titlu, dar probabil dintr-o scăpare). Emilian Ştefârţă este o persoană avizată în materie, dincolo de orice dubiu, cunoscătoare a întregii geneze a „foişorului de sticlă” din curtea Muzeului de Artă. Ştie mai bine decât oricare altul toate impedimentele de natură tehnică, nu puţine, care au trebuit surmontate, între acestea aflându-se inclusiv consolidarea rezistenţei Palatului „Jean Mihail”. Nu comentez construcţia articolului domniei sale, mă refer la proporţiile destinate Palatului „Jean Mihail” şi Centrului Cultural „Brâncuşi”, ci referirea realmente ambiguă la acesta din urmă, considerat „o realizarea care va avea nevoie de timp pentru a-şi revela capacităţile, ori pentru a-şi dezvălui limitele”. Mai spune Emilian Ştefârţă aşa: „Mă feresc să definesc în termeni apoteotici, festivişti (n.r. apoteoză, sinonim cu solemnitate, festivitate) momentul formal de încheiere a unei etape, etapa construcţiei. Aceasta s-a încheiat din punct de vedere birocratic, este de aşteptat ca în timp să fie necesare lucrări de adaptare la cerinţe ce vor apărea, dar ce a fost de construit s-a finalizat(…). Mă feresc să exprim aprecieri, arhitectul Dorin Ştefan foarte prezent în mediile relevante la nivel naţional, o poate face mult mai aplicat”. Ne-am fi aşteptat, mărturisim, ca la expertiza de care poate fi bănuit, arh. Emilian Ştefârţă, să aibă un punct de vedere mult mai clar. Ambiguitatea din referirea sa la creaţia unuia dintre marii arhitecţi ai lumii, legitimat prin minunea arhitecturală de la Miceşti, lângă Alba Iulia, unde a construit o biserică originală, şi câştigarea unui proiect, de zgârie-nor gigant în Taiwan (Taiwan Tower), nu-l poziţionează deloc avantajos. Ca o părere. Chiar dacă susţine că luciditatea îl îndeamnă la circumspecţie, discernământul la precauţie ş.a.m.d.. Directorul Muzeului de Artă din Craiova, în curtea căruia s-a realizat Centrul Cultural „Constantin Brâncuşi”, în situaţia că nu-l „deranjează” această operă de artă arhitecturală, care înobilează peisajul Craiovei, putea enunţa o opinie mult mai concretă, determinată, bănuit competentă, fiindcă sub ochii domniei sale s-a construit. Cu destulă trudă, însemnate fonduri financiare, şi aşa cum spunea „paternitate 100% românească”. Rezervele sale –mărturisite- aşează lucrurile într-o altă perspectivă, dar asta e o altă discuţie.