Traian Băsescu, preşedintele ţării, se arată extrem de preocupat de numele succesorului său. Nu-şi reprimă nici o preferinţă, cum îndeamnă la imparţialitate Legea fundamentală, n-o face nici discret, pentru a se prinde doar isteţii, ci răspicat, ca să afle tot târgul. Aflăm mai nou că, de pildă, Cristian Diaconescu, fost consilier prezidenţial, a pierdut sprijinul preşedintelui Traian Băsescu pentru că nu s-a dus la şedinţa Colegiului Director al Partidului Mişcarea Populară (PMP). Avusese o discuţie în Comitetul Executiv cu membrii Biroului, care l-au întrebat, între altele, dacă a făcut parte din „cei 322”. „Categoric susţin candidatul la funcţia de preşedinte al României al acestui partid (n.r. – PMP)”. Adică Elena Udrea. Autoarea unei lovituri de partid. Dar asta e problema celor de la PMP. Cu doamna Elena Udrea înainte. Numai că iarăşi ne încurcăm în logica politică a preşedintelui Traian Băsescu, care odinioară punea preţ doar pe „învingători”, adică aceia care câştigau alegerile, nu pe cei care le pierdeau. Pe acest motiv, nu altul, Emil Boc a fost adus de la Cluj Napoca şi propus premier. Ori, Elena Udrea nu a câştigat nici un rând de alegeri, fie că a candidat în Capitală, fie că s-a refugiat pe la Piatra Neamţ. S-ar putea ca Traian Băsescu să aibă dreptate în argumentaţia sa „pro”-Elena Udrea, care ar fi spus: „Dacă ar fi fost în competiţie unul ca Năstase sau Băsescu, nu m-aş fi băgat. Nivelul candidaţilor e foarte jos”. Să admitem parţial raţionamentul, numai că Elena Udrea nu convinge nici cel puţin intelighenţia care l-a susţinut pe Traian Băsescu, nu marea masă de alegători. Nici Klaus Iohannis nu pare o carte pe care se poate miza, şi Traian Băsescu a lăsat să se înţeleagă asta, chiar dacă nu-i diplace oferta PNL-PDL. N-a fost prea clară exprimarea referitoare la Monica Macovei, dar poate nici nu era cazul. În rest, conform aşteptărilor, Victor Ponta a primit aceleaşi vituperări, devenite clişeu: „cu Ponta la Cotroceni ţara face paşi înapoi”. Reciproca valabilă ar suna astfel: când am făcut paşi înainte? Călin Popescu Tăriceanu, etichetat liberal roşu, n-a fost nici el uitat, reproşându-i-se că a fost un puternic susţinător al alianţei cu PSD. Şi iarăşi ne împotmolim logic: USL a fost votat de aproape 70% dintre alegători la alegerile parlamentare din 2012. Cu alte cuvinte, lui Călin Popescu Tăriceanu nu i se iartă că a cerut, de fapt, respect pentru votul popular. Cine să mai înţeleagă ceva?
