Artistul Constantin Ciosu, la Craiova: „Sunteţi singurul oraş din ţară unde s-au organizat atâtea expoziţii de caricatură!”

0
165
Constantin Ciosu

Este cel mai premiat caricaturist român – până acum „adjudecându-şi” nu mai puţin de 48 de premii naţionale şi 97 internaţionale –, dar modestia îl… împiedică să facă prea mare caz din asta. „Atâtea premii nu a câştigat întreaga Uniune a Artiştilor Plastici la un loc de când există ea!”, afirmă cu admiraţie Florin Rogneanu, managerul Muzeului de Artă din Craiova. „Nu mă simt bine când cineva mă laudă”, vine şi replica molcomă a artistului băcăuan Constantin Ciosu. Luni seara, la Galeria „ARTA”, caricaturistul a oferit craiovenilor o porţie sănătoasă de umor subtil, care îi caracterizează, de altfel, întreaga creaţie şi din care puteţi gusta până spre sfârşitul lunii, cât timp expoziţia va rămâne deschisă.

A doua „personală” de caricatură şi grafică satirică de la Craiova, după cea vernisată în primăvara lui 2010 la Muzeul de Artă, aceasta cuprinde 50 de lucrări realizate în ultima perioadă, toate expuse la saloane naţionale sau internaţionale, iar foarte multe chiar premiate, după cum a precizat însuşi artistul. „Am abordat tema caricaturii fără text pentru că şi la saloanele internaţionale se cer astfel de desene, ca să poată fi înţelese de toată lumea. Am căutat să înlocuiesc textul printr-un umor mai subtil. N-o să găsiţi în desenele mele un umor exploziv. Adică nu cred că o să râdă cineva în hohote. Poate o să zâmbească sau o să rămână pe gânduri”, a declarat Constantin Ciosu la vernisaj. Au fost, de altfel, singurele referiri la propriile desene, din convingerea declarată că „pentru un creator ar trebui lucrările să vorbească, apoi criticii, nu el”.

Fervent susţinător al revistei „Urzica” – în care şi debuta, în 1952, elev de liceu fiind –, absolvent al Facultăţii de Arte Plastice din Cluj-Napoca şi membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, Constantin Ciosu a fost şi colaborator a numeroase ziare sau reviste, din ţară şi de peste hotare, şi profesor de desen. În anul 2000 a ieşit la pensie, dar mărturiseşte că are mai puţin timp am acum decât înainte. Publică în continuare, deschide expoziţii şi ia premii. Inclusiv la Craiova, unde, la jumătatea lui noiembrie a anului trecut, a fost recompensat cu Premiul „Francisc Şirato” la Salonul Internaţional de Caricatură „Nicolae Petrescu-Găină”. „Mă bucur că încă mă simt ca la 20 de ani şi că pot să lucrez”, declară Constantin Ciosu, care, pe 29 septembrie a.c., va sărbători împlinirea a 75 de ani de viaţă.

Cât despre Craiova, îl găseşte un oraş „animat” şi admiră preocuparea, la nivel local, pentru expoziţiile de gen. „Să ştiţi că sunteţi singurul oraş din ţară unde s-au organizat atâtea expoziţii de caricatură!”, exclamă Constantin Ciosu, adresând un cuvânt de mulţumire atât directorului Muzeului de Artă, Florin Rogneanu, cât şi graficianului Gabriel Bratu, graţie cărora a trecut încă o expoziţie a sa din Moldova în Oltenia.  

–       Nu vă ştiam personal. Aveţi o figură destul de serioasă…

–       Sunt un tip serios de felul meu! Aşa e figura mea… Poate par preocupat de ceva, îngândurat, dar nu… Sunt un tip normal!

–       Ce vă face să zâmbiţi sau să râdeţi în hohote în lumea de azi?

–       În hohote… nu prea mă face nimic să râd, că nu mai e nimic de râs. E un fel de râsu’-plânsu’. Înainte mai era umor, erau emisiuni la care puteai să mai râzi… Acum nu mai ai de ce râde, nu mai e un divertisment care să te amuze. Poate aşa, când mai vorbeşti cu unu’, cu altu’, să mai râzi…

–       Cel mai mult ce vă întristează?

–       Situaţia în care ne aflăm. Mi se pare ceva care nu se poate rezolva. E ceva care merge aşa cum merge; nu merge bine, dar persistă. Parcă nu mai ai nici o speranţă că cineva o să mai mişte din loc ceva – mă refer şi la artă, la cultură. Arta văd că nu prea are importanţă, cultura nici atât, caricatura la fel…

–       De ce spuneţi asta despre caricatură?

–       Când am început să fac caricatură, acum… nici nu mai ştiu câţi ani – prin ’52, eram la liceu –, erau reviste foarte multe. Am început cu „Urzica”, după aceea am apărut aproape în toate publicaţiile care erau pe timpul ăla, ziare centrale, reviste literare. Aveai unde să publici. Acum numai dacă mai facem vreo expoziţie sau trimitem lucrări la expoziţii internaţionale… Neavând o revistă, caricatura nu se mai poate dezvolta. Noi suntem veterani acum, dar după noi parcă nu mai vine nimeni. Ne ştim noi între noi şi am fost cunoscuţi până la revoluţie, dar dup-aia, treptat-treptat, dacă nu mai apărem nicăieri, nu ne mai cunoaşte lumea… Cât despre cei tineri, nici nu ştiu de ei. Sunt mulţi care apar numai în ziare, fac numai caricatură de presă. Iar aceştia nu sunt nici ei chiar foarte tineri. Dar caricatura de presă e una şi expoziţiile sau publicarea în reviste de specialitate e altceva.

–       Duceţi dorul revistei „Urzica”…

–       Da, era ceva… Apărea, vedeau şi alţii ce ai făcut… Era o revistă reprezentativă pentru noi. Dar acum nu mai există nimic, nici la noi, nici în alte ţări…

–       În afară de expoziţii, unde vă mai exprimaţi… artistic?

–       Pe lângă desenele acestea pe care le realizez pentru expoziţii internaţionale, de la liceu tot fac caricatură de presă. În ultimii aproape 20 de ani public într-un ziar una pe zi. Mai colaborez la o revistă literară, „Ateneu”, şi la o revistă medicală. Am activitate, aproape că nu prea am timp. Plus expoziţiile personale…

–       La care expoziţii, naţionale şi internaţionale, aţi câştigat o paporniţă de premii, cum spune dl. Gabriel Bratu…

–       Premiile au apărut, dar… să ştiţi că nu înseamnă că cine are premii este şi bun. I-am spus şi domnului Rogneanu că nu mă simt prea bine când cineva mă laudă. „Cel mai”, „monumentul” sunt departe de mine. Unii îmi mai spun maestru. Ce maestru!?

–       Aţi mai fost o dată la Craiova. Cum regăsiţi oraşul?

–       Prima dată am fost în urmă cu doi ani, acum e a doua oară. Mi se pare un oraş animat, piaţa asta din centru e grozavă. Mă uitam aseară ce lume era la fântâna arteziană. Mie îmi plac oraşele astea… Nu e ca la noi, la Bacău, o stradă principală, lungă. Sunt clădiri vechi aici, e altceva, e plăcut.

–       Vă gândiţi să marcaţi într-un fel anume aniversare de anul acesta?

–       Nu sunt tipul cu petreceri, cu manifestări din astea… Eu sunt foarte modest. Cum să vă spun… am ajuns la o vârstă şi nu ştiu dacă este motiv de bucurie sau nu! Mă bucur că încă mă simt ca la 20 de ani şi că pot să lucrez. Merg înainte, cât oi mai putea… Deci, nu, n-am nimic deosebit pentru împlinirea a 75 de ani.

–       Pentru perioada următoare ce proiecte aveţi?

–       La mine proiectele sunt în fiecare zi. Adică mi se termină nişte desene la o revistă şi trebuie să fac altele, găsesc oferte – adică selectez cinci-şase expoziţii – şi lucrez permanent pentru ele. Apoi apar altele… Deci e ceva de zi cu zi, nu ştiu dacă trece una fără să lucrez ceva. Din 2000 am ieşit la pensie, dar pot spune că mai puţin timp am acum decât înainte.

–       Mult succes şi vă mai aşteptăm la Craiova!

–       Mulţumesc! Să ştiţi că sunteţi singurul oraş din ţară unde s-au organizat atâtea expoziţii de caricatură! Şi domnul Rogneanu văd că e foarte competent. Inclusiv la expoziţia mea a observat nişte lucruri pe care alţii nu le observă… A văzut esenţa. Şi domnul Bratu la fel… Înţeleg că vor să mai aducă aici şi alte expoziţii. În alte părţi să ştiţi că nu sunt atâtea.

 

Florin Rogneanu, managerul Muzeului de Artă din Craiova, vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România – Filiala Craiova: «Constantin Ciosu este cel mai premiat grafician şi caricaturist român din toate timpurile, recunoscut nu numai de noi, ci şi în străinătate. Ce ne spune lucrul acesta? Că într-adevăr domnia sa are un umor de mare calitate, că desenul său este atât de expresiv încât nu mai are nevoie de cuvinte. Înseamnă că temele abordate sunt de mare interes nu numai în zona ţării noastre, ci şi, spre exemplu, în Argentina, în Chile, în Japonia, la Tokyo, deci sunt, într-un fel, subiecte universale sau sunt abordate sub aspectul lor universal. Apoi, înseamnă că este un desenator de mare calitate, ceea ce artiştii plastici numesc meserie. Nu în ultimul rând, pentru că la domnia sa întâlnim foarte des umorul de situaţie, trebuie remarcat că ştie să scoată partea frumoasă, hazlie, partea interesantă dintr-un subiect şi să o transfere în domeniul acesta al existenţei umoristice».