Administraţia Bazinală de Apă Jiu: Peste digul de apărare de la Dunăre se trece cu remorcile şi căruţele pline de lemne

0
178

Inginerul Marin Tălău, directorul Administraţiei Bazinale de Apă Jiu, este vechi în branşă. Adică a luat-o „de jos” în ierarhia funcţiilor premergătoare încredinţării celor de director tehnic şi director general, pe care le-a ocupat, prin alternanţă, după anul 2002. Realizează – sau cel puţin lasă această impresie – dimensiunea responsabilităţii depline care îi apasă pe umeri, după ce, de dată recentă, Administraţia Bazinală de Apă Jiu a preluat şi o serie de competenţe atribuite, până nu de mult, ANIF Dolj.

Practic, în temeiul prevederilor Legii 107/1996, modificată, completată şi republicată, gestionează cantitativ şi calitativ resursele de apă din întreg bazinul hidrografic, veghează la prevenirea poluărilor accidentale, administrează lucrările de gospodărire a apelor, prioritară fiind satisfacerea cerinţelor populaţiei, apoi, faţă de alte folosinţe, alimentarea cu apă a animalelor, precum şi menţinerea debitelor necesare echilibrului ecologic al habitatului acvatic.

Aceluiaşi spectru de competenţe şi preocupări i se circumscriu şi lucrările de apărare, consolidare şi terasamente, obligaţia de întreţinere sau refacere a amenajărilor hidrotehnice. Inclusiv instituirea regimului restricţional de folosire a terenurilor din zonele de protecţie este tot o competenţă a Administraţiei Bazinale de Apă Jiu. Fiind vorba de un bazin hidrografic consacrat, de bună seamă că sunt identificate şi zonele de risc la inundaţii, acompaniate de recomandarea către autorităţile locale a ceea ce trebuie întreprins.

De fapt, apărarea împotriva inundaţiilor şi fenomenelor meteorologice periculoase – activitate de protecţie civilă a populaţiei – a şi fost tema-cadru de dialog cu ing. Marin Tălău. Mai ales că, potrivit legii, este vorba de o obligaţie pentru toate persoanele fizice şi juridice, cu excepţia persoanelor cu handicap, a bătrânilor şi a altor categorii defavorizate. Şi pentru asta, la nivelul fiecărei localităţi există, cel puţin „pe hârtie”, un consiliu local pentru situaţii de urgenţă.

 

–       Vă rugăm să ne spuneţi pentru început ce cursuri de apă administrează ABA Jiu, ca să ştim cu exactitate în ce constă obiectul de activitate al instituţiei pe care o reprezentaţi.

–       Administrăm toate cursurile de apă din bazinul hidrografic Jiu şi afluenţii Dunării, de la Orşova şi până la Bechet, inclusiv Dunărea de la Baziaş până la Bechet. Asta însemnând, când spunem că administrăm aceste cursuri, tot ceea ce înseasmnă partea de monotorizare cantitativă, partea de debite şi nivelurile de pe cursurile de apă, cât şi partea calitativă, adică parametrii calititativi ai apelor de pe aceste cursuri de apă şi lacuri de acumulare din bazin. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, avem în administrare toate lucrările hidrotehnice de pe aceste cursuri de apă, baraje, diguri, apărări de maluri, acumulări permanente şi nepermanente. Ce am omis să vă spun este că discutăm despre cursuri de apă mai mari de 5 kilometri lungime; restul, ce sunt cursuri mai mici, intră la administraţiile locale sau la Direcţia Silvică.

–       Care sunt cursurile principale din Dolj? Opinăm că ar trebui enumerate.

–       Cursurile principale sunt Dunărea, Jiul, Amaradia, Desnăţuiul, Raznicul, Balasanul, deci toate aceste cursuri cu afleunţii lor, pentru că Amaradia, de pildă, are Plosca. Şi am omis Tesluiul, dar cu precizarea că Tesluiul doar pe teritoriul judeţului Dolj, fiindcă el se varsă în Olteţ şi o parte a cursului său se regăseşte în alt bazin hidrografic. Faptul că la Râmnicu Vâlcea am un coleg de facultate, am reuşit să mă înţeleg cu dânsul pentru că, până acum 10 ani, era o discuţie între Dolj şi Vâlcea pe marginea râului Teslui. Teslului este în buza Craiovei şi nu poţi să vii din Vâlcea, la inundaţii sau la poluări, până la Craiova, ori de câte ori se întâmplă lucrurile acestea.

În 2013, lucrări de regularizare a cursurilor de apă

–       Să înţelegem că tot dumneavoastră daţi şi autorizaţii pentru lucrările hidrotehnice care se execută pe cursurile de apă?

–       Da, noi dăm avizele, autorizaţiile pentru lucrări executate pe cursurile de apă sau care au legătură cu cursurile de apă şi apele subterane. Şi aici intră fie construcţii pe malul apelor, în cursurile de apă – şi când vorbim de cursuri vorbim de poduri care traversează cursurile de apă, baraje. Dacă vine Hidroelectrica şi vrea să construiască un baraj trebuie să se adreseze nouă să-i dăm aviz şi să îi precizăm în ce condiţii poate să construiască. Sau construcţii civile. Pe de altă parte, vorbim de construcţii care au legătură cu apele. Chiar dacă nu sunt în albia cursului de apă, ci la un kilometru, dar vor să folosească apa din râu – la irigaţii mă refer, aşa cum sunt, de exemplu, cei în zona Drănic care vor să facă o captare în acest sens –, ei trebuie să vină tot la noi ca să le dăm atorizaţia. Pentru că ei, când vor să folosească apa, nu trebuie să ne afecteze lucrările noastre.

–       De-a lungul unui an, şi să luăm de exemplu anul în curs, trebuie făcute anumite lucrări de decolmatare, de desecare, care se numesc lucrări hidrotehnice sau de amenajare. Aveţi prevăzut ceva în acest sens anul acesta?

–       Aceste lucrări noi le denumim lucrări de regularizare a cursurilor de apă. Şi când spui regularizare înseamnă fie că facem o decolmatare, o consolidare de mal, fie că facem o lucrare de protecţie a unui dig. Anul acesta avem foarte multe lucrări de ascest gen, nu vă pot spune cifra, dar în acest moment lucrăm cu un excavator pe Tejeacu, zona Leamna. Avem o lucrare în zona pârâului Braloştiţa şi vă aduceţi aminte anul trecut când era gata-gata să se închidă drumul judeţean acolo. Şi ne-am propus-o ca lucrare anul acesta şi am executat-o, fiind vorba de mai multe activităţi de recalibrare, de decolmatare, de lărgire a albiei cursului de apă. Dar, la un moment dat, această lucrare trece şi pe teritoriul judeţului Gorj şi afectează Ţânţăreni. Acolo am întâmpinat nişte greutăţi cu Direcţia Silvică, pentru că ei au plantat, pe o suprafaţă mică, nişte puieţi, şi noi nu putem să facem decolmatarea din cauza acestor plantaţii. Şi atunci noi am apelat la ei şi le-am spus că ar trebui să ne înţelegem. Pentru 20 de puieţi sunt puse în pericol 10-20 de case şi ar trebui să renunţe ca noi să facem decolmatarea şi după aceea să vină Direcţia Silvică şi să refacă plantaţia. Mai avem „front de lucru” în zona Drăgoteşti, unde se execută o altă lucrare.

„Sunt puţine comunităţile locale care dau o mână de ajutor…”

–       Teoretic, în temeiul legii, toate aceste activităţi pe care le enumeraţi dumneavoastră sunt făcute de instituţia pe care o reprezentaţi. Dar la nivel de comunitate se întreprinde ceva în acest sens?

–       Normal, au şi ei sarcini în acest scop pe plan local. Trebuie să menţină albia cursurilor de apă curată, nu foarte curată. Sunt unele localităţi care  cel puţin ne-au dat sprijinul lor. Nu au dotare corespunzătoare, nu au buldo-excavatoare, dar au zis să venim să-i ajutăm că ne dau ei motorina. Dar sunt foarte puţini.

–       În urma inundaţiilor din anul 2006, în Dolj, prin hotărâri de guvern s-a aprobat realizarea în regim de urgenţă a lucrărilor de consolidare a digurilor de apărare de la Dunăre, închiderea breşelor, reabilitarea infrastructurii de îmbunătăţiri funciare afectate de inundaţii pentru incintele Ghidici-Rast-Bistreţ, Bistreţ-Nedeia-Jiu, Bechet-Dăbuleni, Dăbuleni-Potelu. Finanţarea acestor obiective de investiţii s-a făcut de la bugetul de stat, prin bugetul MADR, conform programelor de investiţii publice, valoarea ridicându-se undeva la 400 de miliarde de lei vechi. Lucrările au fost executate de filiale ale SC Hidroconstrucţia Bucureşti. Cine veghează la întreţinerea acestor lucrări?

–       Noi am intervenit atunci ca să stopăm eroziunea cu materialele pe care le aveam în dotare, cum ar fi geotextilul, care dă voie apei să pătrundă în spatele lui, dar nu îi mai permite să spele materialul, să ia nisipul. Şi am îmbrăcat cu folie mare de geotextil capetele digului, am aruncat piatră mare de munte şi am oprit eroziunea. Cei de la ANIF doreau să rupă din nou în aval, a fost o adevărată discuţie… Aşa e întotdeauna când sunt două instituţii care se ocupă de această treabă. După aceea s-a rupt digul transversal şi atunci s-a inundat şi în aval de Bistreţ. Aceste diguri, în acest moment, au trecut în administrarea Apelor Române şi le administrăm noi de un an de zile.

Peste 117 kilometri de diguri de protecţie

–       Concret, ce înseamnă a administra un dig?

–       Le supraveghem, le întreţinem. Avem acei oameni pe care i-am preluat de la ANIF. E vorba de 20 de oameni care se ocupă de 117 kilometri, cât are lungime digul de protecţie. Şi am mai reuşit să mai angajăm câţiva.

–       Şi cum se explică totuşi că peste acest dig se trece cu tot felul de mijloace de transport?! Asta mai ales că lucrările la acest dig au costat enorm…

–       Nu este în regulă, bineînţeles. Dar nu numai pe Dunăre avem o problemă. Şi pe Jiu avem una şi ne luptăm cu aceşti indivizi. De exemplu, în zona Zăval au surprins oamenii noştri o firmă care transporta masă lemnoasă şi le-am impus să refacă digul. Ştiţi ce am păţin în localitatea Gablu, cu ani în urmă? Efectiv, nişte cetăţeni inconştienţi s-au apucat să spargă digul… A venit apa mare şi, pentru că le inunda grădina la cei de pe malul drept, s-au apucat să soargă digul, apa trecând poe malul celălalt şi inunda casele. Ne-am dus cu poliţia la el şi am încercat să îi explicăm că lui i s-au inundat câţiva metri de teren agricol, vreo 10 metri pătraţi de grădină, dar, dacă sparge digul, atunci se duce în partea cealaltă şi îi inundă pe cei cu casele. Am fost şi cu ministrul Apelor, doamna Varga, la acea casă inundată şi mi s-a părut ieşit din comun ca tu, primar, să stai acolo şi să vezi cum se inundă o casă la tine în localitate. Şi i-am arătat doamnei ministru de ce s-a inundat, adică i-am arătat gunoiul din cursul de apă. Primarul nu se duce să îl amendeze pe ăla care îmi aruncă mie gunoiul din cursul de apă pentru că ştie că nu îl mai votează data viitoare.

 „E foarte greu să monitorizezi cât balast exploatează fiecare…”

–       Dar dumneavoastră faceţi ceva şi în planul igienizării apelor? Mă refer la creşterea calităţii, adică să nu se mai arunce resturi menajere.

–       Facem, bineînţeles. Prin acele acte de reglementare, la instituţii cum ar fi Compania de Apă Oltenia, căreia i s-a impus şi are termene precise, pentru că s-a făcut staţia de epurare. Că ea nu funcţionează la parametrii stabiliţi, asta e altceva, dar de aceasta i se impun anumite condiţii. La fel şi la o fermă de creştere a animalelor. Dar acestea sunt societăţi, firme care pot fi controlate, dar într-un sat nu putem să îi controlăm pe fiecare în parte unde îşi depozitează gunoiul. Acolo este un fel de inconştienţă. Dacă te duci într-o curte, vezi că fix lângă gunoiul de grajd are amplasată fântâna. Sau are WC-ul în pantă şi fântâna în partea opusă. Normal că direcţia de curgere este de sus în jos. Multă lume se întreabă de ce multe fântâni din Craiova nu au apa bună. Păi, dacă stăm să ne gândim la toată reţeaua de canalizare, aceasta nu este etanşă şi normal că tot ce scapă se duce în subteran.

–       Dar balastierele care acţionează pe raza judeţului Dolj vă fac probleme?

–       Da, unele au mai creat probleme. În primul rând la modul de exploatare, pentru că trebuie să respecte regulile din autorizaţie şi, în al doilea rând, e foarte greu să îi monitorizezi cât balast exploatează. El declară că exploatează 5.000 de metri cubi şi nu ai cum să îi monitorizezi. De, exemplu, în judeţul Gorj, pentru că acolo sunt foarte multe balastiere, am avut sprijinul Poliţiei. Acum s-a dat o nouă lege ca, la fiecare primărie, în sistem de urgenţă, pot să dea 2.000 de metri cubi de balast pe care să nu îl plătească şi să îl folosească pe drumurile comunale, dacă au avut probleme. De exemplu, localitatea Novaci a cerut 2.000 de metri cubi de balast. I-am avertizat că au timp de două săptămâni să ridice această cantitate. Nu i-a ridicat. Bun, dacă nu i-ai ridicat înseamnă că nu ai avut nevoie. Asta e România, e greu să educi oameni ca să înţeleagă. Ce să mai faci?!

–       Ştim că aţi făcut în urmă cu doi ani un proiect ce vizează mărirea gradului de siguranţă a digurilor la Jiu, pe sectorul baraj Işalniţa – aval municipiul Craiova. În ce stadiu mai sunteţi cu el?

–       Aşa este. Avem proiectul aprobat şi acum aşteptăm să se găsească şi sursa de finanţare. Acest dig de pe sectorul Işalniţa-Podari, din imediata vecinătate a muncipiului Craiova, este executat în anii 1970, după o inundaţie puternică. Digul a fost dimensionat după nişte debite, date hidrologice, care existau la aceea vreme şi a fost executat aşa cum trebuie. Din 1975 şi până în prezent, pe Jiu au fost aproape an de an viituri şi în zona municipiului nu au existat probleme majore. Probleme minore au fost: au apărut infiltraţii în spatele digului, dar, bineînţeles, noi supraveghindu-l şi intervenind imediat, nu au apărut probleme majore. Ideea ne-a venit după inundaţiile din 2005-2006, când, totodată, s-a trecut şi la recalcularea debitelor cu diverse probabilităţi de depăşire şi, de asemenea, am constatat atunci că  s-a schimbat puţin hidrologia şi acest dig, la o viitură mai mare, poate să aibă probleme fie prin deteriorare, fie prin depăşirea coronamentului. Ne-am consultat, am chemat proiectanţii, în ideea că acest dig să fie consolidat, dar, în acelaşi timp, să facem şi o supraînălţare a lui.  Ne-am gândit că trebuie să avem nevoie o protecţie mai mare și pentru aceasta vom folosi dale de beton, sub acestea desfășurând folie.

 

În loc de concluzii

Doljul este un judeţ traversat – cu excepţia Dunării şi Jiului, două cursuri de apă importante pe harta geografică a ţării – de puţine râuri şi pârâuri, cu albii inconstante. Prevederile Legii 107/1996, modificată, completată şi republicată, nu sunt respectate, ca să nu spunem că sunt chiar desconsiderate. Anumite lucrări de rutină, cum ar fi decolmatarea pâraielor enumerate, învolburate doar în momentele unor precipitaţii abundente, consolidarea malurilor acestora este de competenţa exclusivă a comisiilor locale pentru situaţii de urgenţă. Cum de „muncă patriotică” nimeni nu vrea să mai audă, sintagma fiind de sorginte comunistă, deşi e preluată de la legionari, de voluntariat, specific ţărilor civilizate, nici atât, la fiecare instituire de cod portocaliu în alertă intră doar ISU Dolj. Primarii localităţilor doljene „nu coboară atât de jos” din raţiuni electorale, spiritul civic fiind inexistent, la mobilizarea oamenilor pentru a-şi apăra bunurile. Nu excludem ca într-o bună zi vreun „isteţ” să încerce un demers la UE sau NATO, pentru că l-au năpădit apele. 

Interviu realizat de MARGA BULUGEAN şi MIRCEA CANŢĂR