Pe pagina sa de Facebook, ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Tanczos Barna, a scris aşa: „Pădurea este cel mai bun instrument de reducere a efectelor negative ale schimbărilor climatice, motiv pentru care este important să se încurajeze întreţinerea acesteia”. Nimic nou într-o asemenea informaţie, corectă pe fondul ei, dar… reciclată. Tanczos Barna nu este primul ministru de resort care evocă necesitatea imperativă a împăduririi tuturor terenurilor degradate, arealelor silvice exploatate neraţional de deţinătorii lor sau de răufăcători, în cazul pădurilor proprietate publică a statului. În schimb, Tanczos Barna a menţionat altceva, care merită într-un fel salutat: „Împădurim o suprafaţă de 56.000 de hectare până în 2026. Am lansat în consultare publică ghidurile de finanţare pentru împăduriri şi reîmpăduriri, în baza cărora oferim sprijin direct pentru proprietarii de terenuri, fie ele private sau de stat”. Deţinătorii acestor terenuri vor primi o subvenţie anuală de 456 euro pe hectar timp de 20 de ani. Schema vizează înfiinţarea a două tipuri de plantaţii forestiere pe terenuri agricole: trupuri de pădure cu suprafaţa minimă de 0,5 hectare sau perdele forestiere de protecţie, cu suprafaţa minimă de 0,1 hectar. Mai suntem înştiinţaţi că împădurirea trebuie efectuată, conform unui plan de proiect aprobat în prealabil de Garda Forestieră. Năzuim că implicarea Gărzii Forestiere, în acest proiect, este justificată doar prin recomandarea speciilor silvice, pretabile la o zonă sau alta, şi nicidecum pentru împotmolirea oricărui demers, din raţiuni birocratice. Multe perdele forestiere de protecţie a solului, dar şi a arterelor de circulaţie, în ţară dar şi în sudul judeţului, au fost distruse prin tăieri în delict. La nivel naţional, suprafaţa efectivă ocupată de reţele de perdele de protecţie ar trebui să fie undeva la 300.000 de hectare, din care 140.000 de hectare în regim de urgenţă, se menţiona într-un număr mai vechi, datând din 2004 al Revistei Pădurii. Ce recomandă acum Tanczos Barna avem în Dolj, la Cerealcom Segarcea, unde Mihai Anghel, încă din 2004 a înfiinţat, prin fonduri proprii, 500 km de lizieră (în temeiul legii 289 / 15 mai 2002 privind perdelele forestiere de protecţie). Mai scriu o dată: 500 km de lizieră din specii silvice valoroase (salcâm, stejar, fag) cu rostul lor imens în purificarea aerului, cumpănirea mâniei vânturilor, reglarea schimbărilor atmosferice, chemarea şi putinţa de a vorbi cu norii despre nevoile pământului. Respectivele perdele de protecţie îndiguiesc într-un fel perimetrele cultivate. Şi au efecte benefice şi pentru zonele agricole limitrofe. Cumulate la nivelul Doljului nu înregistrăm perdele de protecţie –recomandate acum de ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor- pe o asemenea întindere. Ce bine era poate dacă ideea lui Mihai Anghel făcea prozeliţi, fiind preluată şi de alţi fermieri ai Doljului, ca să nu mai vorbesc de generalizarea ei. Cu toţii cunoscând ariditatea zonei în care ne aflăm, capriciile vremii, care ne oferă în aceste zile o caniculă greu suportabilă. Cu devastatoare consecinţe pentru culturile agricole de toamnă, dar şi pentru oameni. Ca să nu mai vorbim de faptul că regimul calic de precipitaţii, din ultimii ani a coborât îngrijorător de mult pânza de apă freatică. Într-un fel, era previzibil să ajungem, prin neghiobia multora dintre noi, unde suntem. Caniculă am mai avut şi în alţi ani, am putea spune că nu ne-a lipsit, niciodată, dar dimensiunile ei au devenit îngrijorătoare.
