O viață dedicată geneticii… ”Dacă vrei, poți!”

Marți, 16 iulie 2019, a fost condus pe drumul cel fără de întoarcere, domnul prof. univ. dr. Corneanu C. Gabriel, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați geneticieni pe plan național și internațional, membru al mai multor academii de știință din țară și străinătate. Cercetările domniei sale s-au desfășurat pe o perioadă de aproximativ 50 de ani, într-un domeniu atât de sensibil, dar în același timp atât de vizibil în viața noastră, precum genetica.

S-a născut pe 28 septembrie 1942 în Craiova, din părinții Constantin și Ioana – Cica. copilărind alături de cei patru frați: Georgete, Nicu, Costel și Jean pe strada Renașterii în apropierea fântânii Jianului, de care era atât de legat sufletește.

A absolvit Colegiul Carol I din Craiova, într-o promoție de aur, cu totul specială, care a făcut istorie, iar după terminarea liceului s-a înscris la Facultatea de Biologie din București, la finalizarea studiilor în anul 1965, clasându-se al treilea pe țară. Și-a început cariera de cercetător științific la Facultatea A. I. Cuza din Iași, stațiunea de cercetare Pângărați, ulterior, după doi ani a revenit pe postul de preparator la disciplina Genetică, Facultatea de Biologie a Universității din Craiova, specializându-se pe radiobiologie, genetică umană. A avut șansa unor mari profesori care l-au inițiat în știința cercetării geneticii, dintre marii săi profesori amintim pe prof. dr. Raicu, la care a susținut o inedită lucrare de licență, prof. dr. Corneliu C. Zolineac, cu un prestigios doctorat în Germania, în citogenetică și radiobiologie, prof. dr Iordachi Tudose ce și-a susținut doctoratul în U.R.S.S pe o inițiere în citogenetică, prof. dr Ștefan Procopiu, propus pentru premiul Nobel, în urma cercetării câmpurilor electromagnetice și electrice asupra organismelor vii.

În 1966, pe 20 mai a avut loc o eclipsă solară ( de aproape cinci ore), iar domnul profesor Gabriel Corneanu a realizat una dintre cele mai interesante cercetări pe lacul Bicaz, în golful Hangu, unde a studiat efectele eclipselor solare asupra migrației zooplanctonului pe toate tipurile de adâncime ale lacului. Această cercetare l-a propulsat în elita geneticienilor de talie mondială.

În 1967 se înscrie la doctorat la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj, tot pe o tematică de radiobiologie, dar de această dată pe genetică vegetală.

Pe lângă cariera de cercetător a fost un minunat dascăl, iubit de studenți și apreciat de colegi, a dăltuit caractere, influențând numeroase generații de absolvenți, fiind unul dintre modelele de cercetare și moralitate. Era genul de persoană care trăia pentru știință, în lumea sa, luptându-se uneori cu morile de vânt pentru promovarea valorilor științei. De multe ori, a conferențiat cu mare pasiune elevilor de la Colegiul Național Pedagogic ”Ștefan Velovan” sau la Seminarul Teologic Ortodox ”Sfântul Grigorie Teologul” din Craiova, reușind să lege niște punți trainice între știință și religie, fiind unul dintre promotorii creaționismului.

De fapt, domnul profesor nu și-a încheiat cu adevărat niciodată cariera științifică, coordonând mari proiecte de cercetare până în ziua în care a plecat dintre noi. A avut doi copii, respectiv fiica Lavinia – Mihaela, reputat medic în Franța și fiul, Mihai – Alexandru, cercetător în domeniul psihologiei muncii. S-a căsătorit cu distinsa doamnă prof. dr. Mihaela Corneanu, un model de demnitate feminină, remarcabil cercetător științific de recunoaștere europeană.

În 1993, devine profesor universitar la Universitatea din Craiova, Facultatea de Agronomie, având merite deosebite, științifice la contribuția în dezvoltarea geneticii vegetale și umane.

Din 1995 îl regăsim în postura de conducător de doctorat, călăuzind multe generații de cercetători pasionați în tainele geneticii. Mai mult, pentru meritele domniei sale științifice a fost cooptat în calitate de conducător de doctorate de către Universitatea Babeș Bolyai din Cluj și Universitatea din Timișoara, unde zestrea domniei sale a atins noi dimensiuni.

 În ultima perioadă a cercetărilor, domnul profesor a acordat un studiu laborios salciei energetice, alături de un trust german, care a finanțat cercetarea. A fost fascinat de marii oameni de știință, precum dr.Victor Babeș, descoperitorul babesiilor (grupă de microbi), și al seroterapiei, dr. Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, dr. Gheorghe Benga, descoperitorul aquaporinelor sau acad. Laurențiu Mircea Popescu, părintele telocitelor. Cu o parte dintre aceștia a colaborat la cel mai înalt nivel de cercetare.

A reușit mereu să își facă simțită prezența, în familie, în societate și în orice context prin personalitatea lui efervescentă. Această prezență unică ne va lipsi tuturor, iar spiritul său veșnic tânăr și neliniștit în arta cercetării ne va veghea mereu dintr-o lume mai bună.

Cu speranța revederii în Împărăția Spiritului!

Arhid. Prof. Dr. PĂTULARE IONUŢ ADRIAN

        Director Seminarul Teologic Ortodox ”Sfântul Grigorie Teologul”, Craiova