CS Apă Craiova – Posada Perişani 3-2 – după prelungiri
Au marcat: Stăncuţă 55 –penalty, Băia 70 penalty, Tâmplaru 93 / Bărbuţ 8, Mătăsaru 23
Rovinari, stadion: „Jiul”, spectatori: 1.000.
CS Apă: Surdu – Ionele, Sodoleanu, Lupu, Gheorghiţă – Niţă, Nedelea, Trăistaru, Cojocaru – Stăncuţă, Tâmplaru. Antrenor: Victor Naicu. Au mai jucat: Răduţ, Marin, Băia, Tătaru.
Posada: Cruceru – Stanciu, A. Pufu, Bărbuţ, Creangă – Racolţa, Mătăsaru, M. Pufu, Negrescu – Puşcatu, C. Popa. Antrenor: Constantin Gaiţă. Au mai jucat: Paşoi, Fistogeanu, Voicu, Mocioacă.
Cartonaşe roşii: Răduţ 77 / M. Pufu 62.
Arbitru: Cătălin Botaş (Timişoara)
Observator: Sorin Cojocaru (Bucureşti)
După un baraj tensionat din toate punctele de vedere, campioana Doljului a acces în eşalonul al treilea
Craiova trece prin cea mai dificilă perioadă din istoria sa fotbalistică, însă a scăpat de o ruşine şi mai mare – aceea de a nu deţine echipă în primele 3 eşaloane. Cum Prometeu Craiova a retrogradat în vara aceasta, singura şansă pentru ca Bănia să aibă o echipă în Liga a III-a era ca Apă Craiova, câştigătoarea campionatului judeţean, să câştige meciul de baraj. Adversară i-a fost echipa al cărei „Întemeietor” s-ar crede că a fost însuşi Basarab I – Posada Perişani, campioana ligii a IV-a Vâlcea. Dacă ar fi existat la pariuri meciul, favorită ar fi fost Posada, în ciuda tradiţiei fotbalistice a Doljului. Faţă de craioveni, care au acuzat pe tot parcursul sezonului problemele financiare şi nu ştiu nici acum dacă au buget pentru a aborda sezonul viitor în Liga a III-a, vâlcenii se simţeau în siguranţă din acest punct de vedere. Posada şi-a făcut o intrare spectaculoasă, beneficiind de modernul autocar al proaspetei divizionare secunde Damila Măciuca. Locuitorii Rovinariului, evident cu preponderenţă mineri, trăiesc tot cu amintirea Ştiinţei. „Tată, aici sunt multe echipe miniere, dar la noi nu se ştia altceva decât Craiova. Noi cu ea am crescut, cu ea o să murim, chiar dacă ea a murit înaintea noastră. Sunteţi de la Craiova, ce ştiţi se mai face ceva, că Mititelu ăsta ne-a distrus orice speranţă, a retrogradat echipa, a mutat-o pe la Severin, acum nu mai e deloc…” ne chestionează un bătrând care pare să vadă situaţia din Bănie mai bine decât mulţi dintre aşa-zişii ultraşi olteni.
La 40 de grade, pe urmele lui Crespo
La Rovinari, locul unde acum câteva săptămâni poposea, neverosimil, celebrul Hernan Crespo, atmosfera a fost incendiară din pricina celor 40 de grade, probabil cu zece mai mult resimţite la nivelul gazonului. Terenul „Jiul” din Rovinari, fiindcă este greu de acceptat denumirea de „stadion”, deşi are o suprafaţă de joc impecabilă, chiar la nivelul primei ligi, este aşezat la marginea aşezării miniere de 10.000 de locuitori, are o mică tribună, însă niciun loc unde să te poţi adăposti în caz de ploaie sau caniculă. În aceste condiţii, Apa devenea primordială. Craiova, deşi propunea un nume inedit pentru o reprezentantă a sa, a jucat parcă sub semnul Ştiinţei. Tricourile de joc, deşi erau alb-portocalii, respectau modelul „Adidas” în care Universitatea a retrogradat acum un an. Cei 200 de fani veniţi cu autocarele din Bănie au trezit parcă urbea gorjeană cu imnurile Ştiinţei. „Un rost ne-a dat măicuţa noastră, dulcea/Să fim dintre români cei mai fierbinţi/Din Olt şi până-n Gorj şi până în Vâlcea…” erau versurile care parcă descriau perfect, de la combatante până la loc de desfăşurare şi condiţii meteo, partida de la Rovinari. Mesajul care a tronat pe gard tot meciul a fost „Craiova – credinţa noastră”, cerându-se în repetate rânduri „Dreptate” pentru Craiova”, atât de către galeria venită din Bănie, cât şi de cea care a încurajat Posada Perişani. CS Apă, echipa Regiei de Apă Craiova, s-a bătut pe tot parcursul sezonului pentru „titlu” în Liga a IV-a Dolj cu FC Podari, formaţie care l-a avut în retur pe banca tehnică pe Ştefan Stoica, fostul antrenor al „defunctelor” Universitatea Craiova şi Internaţional Curtea de Argeş, dar şi al Gloriei Buzău şi al moldovenilor de la Milsami Orhei. Apa, antrenată de fostul stoper al Ştiinţei din anii 90, Victor Naicu, a câştigat confuntările directe cu echipa lui „Mourinho” Stoica, deşi aceasta era considerată favorită prin prisma bugetului. Rivalitatea s-a consumat doar pe teren, fiindcă, la Rovinari, CS Apă a fost încurajată chiar de unii jucători de la Podari.
„Tarzan” – goal-keeper-ul Apei, ultras al Ştiinţei
Legăturile cu „echipa-martir” – Universitatea Craiova au fost regăsite şi în lotul celor de la Apă. Astfel, portarul Surdu, poreclit „Tarzan”, este cunoscut drept ultras în galeria Universităţii Craiova. De altfel, în ciuda căldurii, „Tarzan” a ţinut să poarte pe sub echipamentul de joc un tricou cu mesajul „Dreptate pentru Craiova”, pe care l-a afişat înainte şi după joc. Surdu avea să fie cel mai bun jucător al celor de la Apă, în special la 2-0 pentru adversari având nişte intervenţii providenţiale, care le-a refăcut moralul colegilor săi, aceştia întorcând în cele din urmă rezultatul. Primul gol al Posadei, marcat de Bărbuţ, a fost unul de generic, execuţia fiind precum cea a lui Ibrahimovici în meciul cu Franţa de la Euro. În ciuda eşaloanelor inferioare în care au fost angrenate echipele, a rezultat un meci dramatic, craiovenii egalând după două penalty-uri şi împingând disputa în prelungiri, partea secundă aducând şi două eliminări, câte una de fiecare parte. Prelungirilor li se potrivea clişeul cu boxerii extenuaţi care se sprijină unul de altul, căldura epuizând resursele fizice ale jucătorilor, evident reduse în condiţiile celui de-al patrulea eşalon fotbalistic. Craiova a avut însă scânteia câştigătoare, la doar 3 minute de la startul timpului suplimentar şi golul lui Tâmplaru, cu capul, s-a dovedit decisiv.
Portarul de la Posada, la un pas de tragedie
Finalul avea să fie extrem de tensionat, dar nu la poarta Craiovei, ci la marginea careului vâlcenilor, acolo unde portarul Cruceru s-a prăbuşit pe teren, după ce dăduse semne că nu s-ar simţi bine de câteva minute. Era chiar ultima fază a jocului, restul jucătorilor şi „centralul” fiind comasaţi în celălalt careu, unde se executa un corner, vâlcenii încercând să ajungă in extremis la loviturile de departajare. Ambulanţa a pătruns pe teren după câteva clipe de uluială din partea tuturor, iar medicii i-au acordat îngrijiri medicale goal-keeper-ului vâlcean preţ de un sfert de oră, jucătorii şi spectatorii trăind impresia unei tragedii în momentul în care Cruceru a avut nişte spasme puternice. Căldura sufocantă şi faptul că portarul vâlcean este o persoană religioasă, ţinând un post destul de strict în această perioadă, au contribuit la aceste probleme medicale. În cele din urmă, ambulanţa l-a transportat pe portarul de la Posada la spitalul din Târgu Jiu, unde acesta a fost resuscitat. La o oră după terminarea partidei, una terminată rău din toate punctele de vedere pentru ei, jucătorii de la Perişani se refăceau cu o bere pe străzile Rovinariului, preocupaţi de starea celui care le fusese înger păzitor pe parcursul sezonului, dar şi trişti din cauza scorului final. „Arbitrul i-a băgat în meci, cu cele două lovituri de pedeapsă” căutau vâlcenii explicaţii pentru eşec. Unul care le anulează munca unui an întreg. De partea cealaltă, campioana Doljului a ajuns în „C” după ce doi ani la rând în care CS Sopot ratase promovarea sau, după părerea multora, o cedase fără luptă. La final bucuria craiovenilor a fost mare, după întoarcerea spectaculoasă de scor, dar jucătorii nu s-au exteriorizat prea mult, din respect pentru suferinţa portarului advers. S-a scandat în schimb „Ştiinţa, Ştiinţa!”, echipa-simbol a Olteniei rămânând pe buzele tuturor până la final. Craiova are echipă în Liga a III-a, o palidă consolare pentru oraşul care îşi revendica postura de capitală a fotbalului românesc acum două decenii.
